Arta altfel 13: Umbre de penel

Elena Moskaleva este originară din Rusia, locul său de baştină fiind în apropierea capitalei. După ce a absolvit Colegiul de Artă din Moscova a devenint membru al Uniunii Artistilor, participând astfel la numeroase expoziții atât în regiunea Moscovei cât şi în străinătate, cea mai notabilă fiind cea de la Davos, din Elveția, în 1990.

În ultimii ani, Elena s-a dedicat artei ce foloseşte iluzia optică ca principal demers artistic. O parte din lucrările ei au fost deja incluse în publicația: “Arta iluziei” de Brad Honeycutt şi Stickels Terry, publicate de Charlesbridge în 2012 și “Secretele vedeniilor” de Anatoli Kalinin, publicate de Editura Kuchkovo, Moscova, în 2012. Aşa că recunoaşterea internaţională a artistei este deja notabilă.

Lucrările Elenei Moskaleva sunt pline de gingăşie, culoarea cade lin, suav creând senzaţia că pensonul artistului abia a atins pânza lâsând vagi urme de culoare ca nişte difuze umbre lăsate de o lumină caldă. Deşi multe dintre lucrările sale prezintă peisaje iluzate inspirate din decorul iernii ruseşti – şi care sunt recunoscute ca fiind aprige – tablourile sale emit căldură. Tuşa fragilă a contururilor te teleportează într-o lume cu totul specială, ireală, idilică, plăcută şi călduroasă.

Acelaşi sentiment se degajă şi din acest tablou, intitulat „He and She” („El şi ea”), realizat în contre-jour, în care este surprinsă o tânără citind în faţa ferestrei. Dacă am aflat astfel cine-i ea, pe el îl putem deduce din juxtapunerea elementelor ce se întrevăd prin fereastră. Un peisaj compus dintr-un imens câmp întrerupt parcă de existenţa unei case şi un copac, defineşte chipul unui tânăr îndrăgostit de suava făptură de la fereastră. Florile completează această atmosferă. Chiar şi crengile copacului, ce apar de după draperie, nu fac altceva decât să rupă monotonia lucrării, dar care contribuie, paradoxal, la amplificarea sentimentelor idilice.

În acelaşi ton cu lucrarea prezentată mai sus este şi „The Artist and The Model” („Artistul şi modelul”) în care, de această dată, rolurile s-au inversat. Un el – artistul – priveşte prin geam către un peisaj pe care doreşte să-l imortalizeze pe pânză. Marea este calmă, luminoasă, iar împreună cu bărcuţa cu pânze din depărtare şi drapajul din prim-plan definesc chipul unei femei. O ea care pare pierdută in visare, un chip de model feminin care aşteaptă ca artistul să-şi desăvârşească opera. O frumoasă domniţă izvorâtă din strălucirea peisajului prinde contur în mâinile dibace ale artistului, un el – surprins de adevăratul artist, Elena Moskaleva – ce priveşte lung în depărtare pentru fixarea momentului, pentru surprinderea trăirilor inspirate de peisaj. O ea surprinsă visând cu ochii deschişi parcă aşteptând ca sufletul să-i fie eliberat de gândurile ce o răvăşesc.

Regăsim aici aceleaşi tuşe fine de culoare, umbre suave aşternute de penson, o delicateţe a reprezentării detaliilor, dar şi un rezultat sublim al reprezentării antropomorfe rar întâlnit. Elena Muskaleva vă prezintă prin umbrele lăsate de penel tablouri cu o strălucire aparte, ca sufletul unui veşnic îndrăgostit. Sigur un astfel de suflet îl are şi Elena, iar privitorii, de asemenea.

Gabriel TODICĂ
Ziarul de pe Net