LA FORMAREA IDEILOR(2)

II.Titulatură acestei (sub)rubrici este preluată după numele unei cârciumi din Dorohoiul de altădată,al cărei patron a uitat să treacă pe la OSIM.

Vom adăposti,aici,mărfuri de tot soiul,dar aşteptăm mai cu seamă răvaşe din vastele teritorii ale poeziei.

De la colaboratorul nostru,Filip MERARU,scăpat pentru o vreme de cenzura soţiei,primim un şerveţel de pe care am reuşit să descifrăm următoarea poezie,scrisă într-un bardezi (ale cărui izuri au fost păstrate – iată avantajul suportului de hârtie faţă de suportul electronic).Deducem că poezia este dedicată unei domniţe de prin preajmă.

Mai trimiteţi,domnule Filip,internetul suportă orice!

LAUREI

de Filip MERARU

Ca şi când ţi-ai uita,dimineaţa-n oglindă,dulcele-ţi chip,

Ca şi cum n-ai avea,cenzurate,vise târzii;

Şi de parcă acel singuratic drumeţ nu te ştie,

Cum că pe potriva inimii,vulnerabilă ţi-e făptura…

Între timp,dezorientaţii-ţi clienţi n-au habar

Ce se-ntâmplă-n fiinţa-ţi,suava.

(Desigur cum că ei pot fi categoripsiţi drept victime

Ale căror destin numai domnişorimea voastră îl ştie).

Drept degeaba cordu-mi ţi-e consecvent amic,

Inutil îmi plimb,circumspect,privirea-mi pe chipu-ţi:

Eşti din altă lume şi doar un rege-n exil

Ar putea îndrăzni,la o adică,să te virulent vizioneze.

Voi dicta,aşadar,legiunilor mele să mi te-ncercuiască,

Să te cucerească în contu-mi,timidul,

Să te anexeze acestui teritoriu (oarecum vast)

În care ne-nţelegem,om cu oamă,şi bine că ne putem zâmbi.

(17.04.2007).

NOTA REDACTORULUI: Din câte mă pricep,aveţi suficientă capacitate de suferinţă pentru a deveni un poet bunicel.Profitaţi,cât puteţi,de absenţa soţiei şi de rezistenţa ficatului dumneavoastră! Rugămintea mea este ca,pe viitor,să transcrieţi şerveţelele care fac dovada că muza vă vizitează.

După cum rezultă din poemul dvs.,nu v-aţi ales cu mare lucru de pe urma întâlnirii cu Laura (“privirea-mi pe chipu-ţi” şi “bine că ne putem zâmbi”sunt mai nimic,băşini de cuc,faţă de “virulent vizionarea” pe care v-o propuneţi).Vă reamintim că din pricina Laurei s-a mai suferit,vezi marele poet italian..Poate,totuşi,pe “domnişorimea sa” n-o chema Laura;ar fi spre binele dvs.

Recunosc,în stilul dvs.,câte ceva din talentul “postacului” ABCDAR,pe care-l invit să părăsească subsolurile şi să ne contacteze; în definitiv,postacii de ieri sunt ziariştii de pe net de mâine!