RAHOOLIO (sper că n-am încurcat vreun “O”: cu doi ar fi prea puţin, iar cu patru ar fi, totuşi, cam mult) este singura persoană care a răspuns chestionarului propus de noi în ediţia trecută (nr.3) a (sub)rubricii – a se vedea comentariul din josul articolului “La formarea ideilor (3)” de la rubrica de CULTURA.
LA MARE FIX – vorba fostului şi cunoscutului profesor fălticenean de fizică,
d-l Constantin POPA (astăzi, cetăţean de onoare al urbei). Aceasta e şi afirmaţia noastră în legătură cu corectitudinea (eficientă) şi cu promptitudinea comentariului dvs.: la mare fix, Rahoolio !
Mai că am recunoaşte că aţi fost mai rapid/rapidă decât am fost noi atunci când am rezolvat acest “caz Gog”, lăsat în suspensie, cum spuneaţi, de Giovanni PAPINI.
Conchidem: cititorii noştri sunt mai COOLţi decât noi.
BONDESCU are un comentariu pe care îl preluăm (mulţumind pentru “centrare” !) la editorialul “Nu trage dom’ Semaca ! Sunt eu, bugetul …”:
“Cam prin ce an îşi făcuse primăria Fălticeni serviciu de presă, angajând ziarişti independenţi ?”.
Trecând peste ironia cu “independenţii angajaţi”, vă amintim că din lipsă de fonduri (la care se referea, marţea trecută, şi un stipendiat din eter – deontolog închipuit), pubicaţia în cauză a avut numai trei apariţii ca tipăritură, fiind apoi găzduită – în format electronic – de pagina web a Primăriei Fălticeni. Urmăriţi semnăturile sau lipsa acestora din josul articolelor existente în arhiva “apariţiei”ce începe din anul 2003, ca să ne scutiţi de alte comentarii.
Conchidem: cititorii noştri sunt mai pregătiţi să vadă printre rânduri decât cititorii lor, dar noi le spunem, de regulă, pe şleau.
Dl ing.Marinel Dănilă ne trimite, referitor la numele bulevardului “2 Grăniceri”, un punct de vedere pe care noi nu l-am luat în calcul la primul articol al rubricii PAMFLET, acela cu grănicerul care pune mâna streaşină la ochi, privind spre “IriSTAN” sau “Iristar” şi căutându-şi camaradul.
Tânăra noastră colegă/colaboratoare, Alma GAVRIL, s-a documentat şi va dezvolta acest p.d.v. la noua sa rubrică.
Conchidem: cititorii noştri sunt mai informaţi decât noi (c.c.t.d.).
Poetul Filip MERARU, trimite redacţiei următoarea încercare, intitulată “Unei stripteuze”:
“Eu 1 ştiu că se poate/ Cândva pe la 2 din noapte/ Să laşi să-ţi scape 3 şoapte/ Cu ochii-n 4 pe toate/ Să ţi le culeg de zor.//
5 vorbe atunci ţi-oi spune/ Stând de 6 ca să nu ne/ Prindă 7: că (pe bune)/ Tu faci 8-uri de minune/ (De află soţia – zbor).//
De vei vrea apoi, ca 9/ Pe la 10, dacă plouă,/ Să-mi opreşti o fisă-două/ Cinci-optzeci-cinci-şai’ş’nouă/ Să formez că-mi va fi dor.//
De nu plouă, înc-un an/ Stau cu tine. Al tău fan.//”
Am publicat-o, precum se vede, chiar dacă aţi “scăpat”, spre final, numărul de telefon al soţiei dvs.(noroc că fără prefix), despre care ne-aţi mărturisit că e plecată “în căutare de proză substanţială”.
Conchidem: cititorii noştri sunt mai originali decât ai lor.
CITITORILOR noştri le propunem următorul decalog:
“M-am hotărât:
- 1. să fiu liber astfel ca libertatea mea să nu supere pe nimeni;
- 2. mândria mea să fie ascunsă în glasul blând şi dulce;
- 3. să dorm fără griji;
- 4. şa nu beau;
- 5. să-mi fac singur mâncarea săracă;
- 6. să n-am prieteni iluştri sau importanţi;
- 7. să nu mă uit la femei;
- 8. să nu citesc jurnale;
- 9. să nu fug după onoruri;
- 10. să caut numai cele mai alese suflete şi, dacă nu găsesc niciunul deosebit, să-i caut pe oamenii simpli”.
Vă rugăm să indicaţi autorul (acum să te vedem, Rahoolio, pe unde scoţi cămaşa !). Ca element ajutător, una dintre creaţiile acestuia a fost menţionată la rubrica noastră de CULTURA.
Todirel Călugăriţa
Aici m-ati prins la marele fix, cum zicea immortelu’ Toian cel fizician. O fi Eminescu? O fi Cioran? You got me good!
Ca fumigena diversionista (ca sa-mi ascund incultura), bag si eu decalogul lui Octavian Paler din “Viata pe un peron”. Poate intre timp, o sa bagati solutia, ca sa nu mor de oftica si curiozitate.
” Decalog
1. Să aştepţi oricât.
2. Să aştepţi orice.
3. Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
4. Să nu numeri zilele.
5. Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
6. Repetă că nu exista pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
7. Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
8. Dacă gândul ăsta te ajută, nu căuta să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
9. Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
10. Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, o grotă.”
Alivoar, bonsoar!