Unui parlamentar de Fălticeni
Cu părtinire şi ură,
Vorbeşte – odată-n paşte;
Să nu-i puneţi pumnu-n gură,
Că-l împiedicaţi să caşte.
La şedinţe stă pe tuşă
Şi-i amabil cu vecinii,
Crăpând geamul sau o uşă
În plin curent … de opinii (?!).
Iar de greşeşte-i omenesc –
Iată gândul ce-l susţine:
Că doar cei talentaţi vorbesc,
El, genialul, se abţine.
Descinde şi-n teritoriu –
De să ne lase pe toţi ţuţ –
Preluînd câte-un memoriu,
Însă mai rar, că-i mai drăguţ.
“Măi,dragă”, dom’ parlamentar,
Noi ţi-am dibuit patentul
Tăcerilor: căci vorbeşti rar
Ca să nu-ţi divulgi accentul !
