UNU’ MAI prost ca mine de întâi mai nu cred să fi petrecut. Mi-am început ziua acceptând propunerea telefonică a unui vechi prieten, revenit în Fălticeni după ani grei de Străinezia. El ţinea morţiş să mergem pe la “locurile noastre”: Dumbrava Minunată, Băncuţa, Nada Florilor, debarcader, Cabana Rădăşeni. Dar şi pe la “locurile lor”: Cabana Securităţii.
I-am făcut “catârul” (ăsta e tot un “hatâr”, numai că e ca al Zăvorancei) şi, după ce-am promis la redacţie că fac un reportaj despre asta, ne-am forţat norocul, cu gând să găsim picior de fălticenean care să pună mâna serios ca să sărbătorească (scuzaţi sasofonia !) ziua de 1 mai muncitoresc.
Ce-a ieşit din asta, voilà de vezi, cititorule :
1).Dumbrava Minunată
Era să trecem pe lângă ea, atât de transformată am găsit-o. Noroc că am recunoscut doi arbori scrijeliţi de fostul coleg Gică, trei campinguri cu păianjeni pe lacăte şi scorbura Lizucăi şi a lui Patrocle. Că ca (na !) să dăm de beci, a trebuit să ferim provizia de lemne pe cinci ani a măicuţelor.
Ce s-a întâmplat cu restul obiectivului turistic de altădată, poate numai vreun mare poet local care s-ar apuca de memorialistică ne-ar putea lămuri.
Am găsit, totuşi, două motive de distracţie, descifrând nume de administratori locali înscrise pe toaca clopotniţei mănăstirii şi încercând să ghicim cine mai taie arbori prin zonă şi cu aprobarea cui.
2).Băncuţa
E locul în care ne argăseam fălcile cu bere când eram liceeni, iar uneori mai jucam şi şah, când nimeream piesele.
Şansa ne-a surâs: nimănui nu i-a venit ideea să strice frumoasa panoramă ce se deschide privitorului, aşa că iazurile sunt la locul lor.
Culmea ! am găsit deschis. Deci patronul n-a glumit când a dat anunţurile alea la Ziarul de pe Copaci şi la Ziarul de pe Gang !
Ca să nu credeţi că-i facem reclamă, vă mărturisesc că eu m-am ales cu halbere din trebuşoara asta, iar amicul meu – cu un drum la Service. Zicea că a pierdut nu ştiu ce parte de pe sub limuzină, vascrisu’ ei de farfuză şi ZdpN-ul (el pronunţa “zedepeneul”) lui moaşă-sa pe gheaţă de administrântor de drum care e Primăria !
3).Nada Florilor
De la un vecin am aflat că, în anul 2000, printr-un procedeu magic (el îi spunea “mânăreală”), cabana a ajuns în proprietatea Piscicolei, apoi au ascuns-o de creditori (uite popas, nu e popas !) cei de la Pescoliv, iar până la urmă statul (ca în bancul cu statuia: STATU’ IA totul.) i-a pus sechestru. Care, hocus-pocus, a devenit invizibil. Căci clădirea stă fără pază şi cu porţile vraişte.
Vestea bună e că am găsit mititei. Vestea rea e că nu erau comestibili, ci erau – la furat: piese de tâmplărie şi ostreţe din gard, folosite ca materiale pentru încropit scrobul, ca să mănânce şi gura lor ceva.
4).Debarcaderul
Abia l-am zărit în spatele celor 6 locuinţe sociale pustii, construite din bani publici pentru că aşa au vrut muşchii nu ştiu cărui primar.
Azi se lucra la interesul alt(c)ui(v)a şi am prins rămăşag cu amicul meu că nu se respectă disciplina în constucţii, că prea lipsea panoul ăla care însoţeşte autorizaţia de construire la orice beneficiar onest.
Dar, însă, totuşi, ce bine că mai există copii care se îmbăiază în Şomuz în timp ce părinţii lor aruncă toate mizeriile în afluienţii din amonte: înseamnă că n-au plecat chiar toţi dermatologii din ţară !
Se vede, însă, că norocul ne-a părăsit, căci nu i-am mai găsit pe acei tineri muzicieni, frumoşii cu chitare ai micilor oraşe, care mai ieri încercau să pună de-o trupă.
Succes, băieţi, oriunde vă veţi afla !
5).Cabana Rădăşeni
După o vreme, amicul meu şi-a amintit de un anume domn C., traducătorul din Fălticeni al lui Sven Hassel şi scrutător atent (“fiind boem, femei cutreieram”) al neliniştilor metafizice în mestecenii din Rădăşeni.
Aşa că a trebuit să străbatem păduricea de pomi înfloriţi care ne desparte de vecinii de peste deal. Atât că n-am mai găsit decât o parte din arborii de la fosta cabană, ceilalţi fiind prinşi de vreo trei ani într-un dosar penal peste care se aşterne praful şi tăcerea la Poliţia din Fălticeni.
Măcar ştiu că aici ne-am făcut de cap: am băut apă de la troacă pe săturate, iar amicul a încălcat o hotărâre de consiliu încercând să mă stropească şi nimerindu-şi maşina, deci spălând-o nelegal. Chestia cu hotărârea am aflat-o ceva mai târziu, căci nu era publicată pe copaci, de la un grup de imberbi care siluiau, mai la o parte, legea picnicului, bătându-şi joc de parlamentarul care a născocit-o, căci încingeau grătarul direct pe iarbă şi îşi goleau peturile direct în iazurile colmatate, de mai-mai să le umple.
(Credeam că n-o să mai putem povesti despre cum am călcat noi peste ele ca pe Marea Moartă sau, în orice caz, că n-o să ne mai creadă nimeni dacă ăstora le reuşea mişcarea cu umplerea iazurile).
6).Cabana Securităţii
Cuibuşorul de nebunii al securiştilor lui Ceaşcă rămânea ultima noastră speranţă pe ziua de azi.
L-am căutat de ne-a venit rău, de la fungicidele şi insecticidele cu care pomii fructiferi care o ascundeau fuseseră trataţi.
Măcar ăştia au fost trataţi cu ceva. Dar noi, după ce-am parcat autoturismul pe helioportul dinspre drum, a trebuit să umblăm ca lepidoptera (o specie de fluture răpitor din zona Bucovinei) la Ierusalim, mai anii trecuţi, după lumina sfântă.
Ca să dăm, până la urmă, în perimetrul Staţiunii Pomicole, peste nişte ziduri care încă îşi mai aşteaptă investitorul. Dar care ar fi trebuit să-şi ia gândul de la amicul meu, încă din momentul în care acesta a zis că-şi ia lumea-n cap şi iar nu mai vine vreun sfert de secol pe aici, că pleacă unde-o vedea cu ochii, numai să nu mai audă de Absurdistan sau de Românica.
Toate hălăduielile pe coclauri ne-au provocat o foame de lup, aşa că am dat fuguţa pe la casele noastre ca să postim pe lângă soţii şi ca să scriem reportajul pe care l-am promis redacţiei. Căci martor ne eşti, Cititorule de pe Net, că nu noi am vrut să iasă pamflet, şi încă amar, din el.
Mai jos imagini din plimbarea noastră!
Filip MERARU
foto: M.S.
Ziarul de pe Net
Cabana Dumbrava Minunată
Băncuţa
Cabana Nada Florilor
Debarcader/ Parcul Nada Florilor
Cabana Securităţii
Cabana Rădăşeni
