Urmând indiciile istorice, drumurile ne trimit la Rădăuţi unde Bogdan I al Moldovei (1359-1365)a ctitorit Mănăstirea Bogdana, iar Biserica „Sfântul Nicolae” adăposteşte osemintele bravului voievod. Se pare că aceasta a fost prima mănăstire creată pe pământ moldav fiind construită în jurul anului 1360. Dacă în Transilvania prima mănăstire a fost Hodos (Bodrog), amintită în 1117 într-o scrisoare a regelui Bela al III-lea, în Ţara Româneascăavem mănăstirea cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a lui Negru Vodă. Alegerea bisericii „Sfântul Nicolae” ca loc de odihnă a domnitorilor moldoveni este dovada incontestabilă a primei biserici de piatră din Ţara Moldovei.
Biserica este realizată din piatră brută cioplită, cu fundaţie din piatră de 1,8 m, în plan basilical, cu trei nave boltite în semicilindru şi cu acoperiş unitar din şindrilă în pante repezi (absenţa turlelor determinând caracterul unic în arhitectura moldovenească).
Biserica adăposteşte mai multe pietre funerare. Astfel, în naos se află 7 morminte.
Primul mormânt, în colţul sud-estic al naosului este al lui Bogdan I. Pe aceaşi latura a naosului este înmormântat şi Laţcu Voievod. în apopierea mormintelor lui Bogdan I şi a lui Laţcu este un mormânt cu inscripţia lespezii funerare ştearsă, fiind amplasat la nivelul pardoselii şi nu deasupra, ca celelalte. După dimensiunea pietrei funerare se presupune că aici a fost înmormântată o femeie, poate chiar Maria, soţia lui Bogdan I sau Ana, soţia lui Laţcu. Pe de altă parte, istoricul Ştefan Gorovei susţine că acest mormânt aparţine lui Petru I Muşat. El îşi argumentează opinia prin faptul că la Rădăuţi, până la Alexandrul cel Bun, erau înmormântaţi voievozii conform succesiunii lor la tron, astfel că după Bogdan I şi Laţcu ar urma Petru I, deci mormântul acestuia urmând celui lui Laţcu. Totuşi, disputa asupra mormântului continuă deoarece, cu ocazia restaurărilor de la Biserica Mirăuţi efectuate în 1996-1997 au ieşit la iveală rămăşiţepământeşti ce au fost atribuiteca fiind ale voievodului Petru I Muşat.
Lângă peretele nordic sunt 4 morminte de voievozi muşatini: Ştefan I, Roman I, Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun şi Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun.
În pronaosul bisericii, se află 3 morminte. Pe latura nordică se află mormântul Doamnei Stana, soţia lui Bogdan al III –lea, mama lui Ştefaniţă Vodă şi mormântul Anastasiei, fiica lui Laţcu. Înaintea uşii pronaosului se află piatră de mormânt a episcopului Ioanichie, mort în 1504.
E clar că mănăstirea a jucat un rol foarte important în istoria Moldovei, în viaţa spirituală a locuitorilor acestor meleaguri fiind strâns legată de Dinastia Muşatinilor, de influenţa acesteia în destinele Moldovei.
De fapt Bogdan nu-i descendent a lui Dragoş, aşa cum am putea fi tentaţi să credem. El a venit din Maramureş, fiind în conflict cu regele Ungariei. În Moldova, fiul lui Dragoş, Sas tocmai murise, iar Bogdan reuşeşte să-i înlăture pe cei rămăşi şi să-şi instaleze propria domnie. Faptul că Bogdan I Voievod a decis ca Moldova să fie un stat de sine stătător a atras mânia regelui Ungariei de atunci, Ludovic cel Mare, dar cu toate astea Bogdan reuşeşte să menţină Moldova ca stat independent. Respinge expediţiile de pedepsire organizare de rege. Din acest moment Moldova va trebui să ducă o luptă acerbă pentru neatârnare, sub toate domniile ulterioare, devenind un adevărat deziderat muşatinpăstrareaintactă a moştenirii lăsate de Bogdan Voievod.
Ca obiectiv turistic, Biserica „Sfântul Nicolae” de la Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi este caracterizată de o arhitectură în care se îmbină armonios elemente artistice înprumutate din arta bizantină, gotică şi cea romană: dispoziţia generală a planului prezintă caracteristicile basilicii romanice cu cor şi cu absidă, tendinţa de a frânge unele arcuri şi bolţi sunt caracteristice arhitecturii gotice, iar specific arhitecturii bizantine este delimitarea spaţiului interior în camere distincte (altar, naos, pronaos şi pridvor).
Istoricul afişat în biserică consemnează că probabil primul strat de pictură datează din primele decenii ale sec. XIV-lea, din vremea lui Alexandru cel Bun. în timpul voievodului Alexandru Lăpuşneanu, în anul 1558, se înregistrează un nou strat de pictură. Un al treilea strat de pictură ar fi din anii 1745-1750, în timpul episcopului Iacob Putneanul. Frescele ajunse în această ultimă fază sunt acoperite cu o pictură realizată în tempera, de pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi în anul 1880.
În tabloul votiv, pictat în naos, Alexandru Lăpuşneanu alături de Bogdan I şi de Alexandru cel Bun, se află şi Ştefan cel Mare.Asta este o dovadă clară că lucrările de restaurare au fost executate în timpul domniei acestui voievod, dar reprezintă şi un adevărat arbore genealogic de rădăcină muşatină demnă de tot respectul.
Aşa că dacă vreţi să vă cunoaşteţi, moldoveni, urcaţi la Bogdana!
Gabriel Todică
Ziarul de pe Net
