Ne aşteptam ca, dintr-o minimǎ decenţǎ jurnalisticǎ, observaţiile noastre, strecurate uneori glumeţ printre rânduri de pamflet, sǎ conducǎ la corijǎri ale comportamentului administraţiei locale, fiind dispuşi sǎ dǎm uitǎrii legea lui Evans, a perfidiei politice: “când prietenii noştri ajung la putere, nu mai sunt prietenii noştri”.
N-am constatat, însǎ, decât ridicǎri din umeri, lipsa reciprocitǎţii la salut, aruncǎri de priviri încruntate, ascunderea capului în nisip şi alte asemenea rǎutǎţi resentimentare.
Spre exemplu, în cazul pamfletului “Concert de ciori la Fǎlticeni”, publicat de ZdpN în primǎvarǎ, atrǎgeam atenţia cǎ se înmulţesc nemilos ciorile din preajma Policlinicii şi trasam sarcini ghiduşe fiecǎrui consilier în parte, în vederea, chipurile, a asigurǎrii unui climat propice desfǎşurǎrii de concerte.
Ce-a fǎcut administraţia în aceastǎ privinţǎ, dacǎ a vǎzut cǎ-i luatǎ în balon de cǎtre presǎ ? Absolut nimic. Când s-ar fi aflat la doar un click distanţǎ de ştirile despre procedeele utilizate în alte oraşe pentru distrugerea cuiburilor; sau de recomandǎrile specialiştilor de la muzeele de ştiinţe ale naturii (care indicǎ îndepǎrtarea cuiburilor în perioada în care pǎsǎrile îşi depun ouǎle); sau chiar de fantasmagoriile Asociaţiilor de protecţie a ciorilor (!).
Iar gǎsirea unui alpinist utilitar de profesie care sǎ se caţere prin copaci ar fi fost floare la ureche pentru membrii deliberativului local ce au câte trei facultǎţi la bazǎ (educaţie, fizicǎ şi sport).Mai dificilǎ ar fi fost achiziţionarea unor aparate de speriat ciori, cu ultrasunete, cǎci ar fi trebuit prinsǎ din timp în buget, ceea ce ar fi presupus anumite deprinderi cu gândirea la care, cum ştim, administraţia nu este dispusǎ a se deda.
Astfel cǎ înaripatele şi-au vǎzut de cuiburile, de ouǎle şi de puii lor, asigurând astǎzi concerte şi împǎrţind în continuare amintiri fizice pe capote sau pe capete (sau pe bǎşti, în zonele în care pesedizarea nu mai are cale de-ntors) şi prin alte zone, cum ar fi Aleea Trandafirilor sau Parcul Prefecturii.
Având o poziţie privilegiatǎ în urbe, în cei mai falnici arbori din centru (cruţaţi de Primǎrie numai pentru cǎ nu li s-a gǎsit vreo obscurǎ întrebuinţare), pǎsǎretul produce mari pagube agricultorilor din periferie care nu sunt asiguraţi mǎcar cu câte douǎ-trei sperietori la pogonul de porumb sau cu câte un steag al ţǎrii la fiecare cireş ce dǎ în pârg.
De ciudǎ cǎ nu mai gǎsesc gunoiştea Sucevei, pe care fosta administraţie o mutase într-o vreme pe dealurile Fǎlticenilor, ele decimeazǎ recoltele, fertilizeazǎ pǎrul din creştetul trecǎtorului (neprevǎzut cu bascǎ) şi îngrozesc copiii de ţâţǎ cu bau-baul concertelor lor.
Şi nu-i doar vina presei cǎ efectele pamfletelor sunt perverse, ci şi al fǎlticenenilor, al cǎror simţ civic s-a pleoştit – când nici bine nu-l revigoraserǎ “rǎsturnǎtoarele evenimente de la ‘89”. Noi nu mai protestǎm în pieţe, nu mai semnǎm petiţii sau articole de presǎ şi nu mai postǎm comentarii: noi preferǎm sǎ ne dǎm, zilnic, bǎştile la curǎţat.
Todirel CǍLUGǍRIŢA
Ziarul de pe Net
M-ati facut cititoare a ziarului pe net in asteptarea interviului. Frumos articol! Aveti un spirit al umorului deosebit, dar degeaba hartie, pardon, spatiu in ziarul electronic, ca ciorile se vor inmulti in voie! Va spun din experienta, pentru ca tonul il da capitala. Ciorile sunt ornicul orasului. Ne dau semnalul sa ne sculam si cand sa mergem la culcare. Cismigiul e plin de ciori si primarul Vanghele habar nu are. De asemenea primarul capitalei Oprescu, n-are treaba. Ba, el are treaba ca este la Tokio, se plimba in schimb de experienta in Japonia. Poate a plecat sa afle cum sa starpeasca ciorile. Mai asteptati, sa va dea “directive” tovarasul Oprescu. Pana atunci, mai rabdati!
Lacramioara Stoenescu