Urmările nedorite ale violenței
În lumina ultimelor evenimente din zonă, în care fenomenul infracțiunilor cu violență a explodat, aș dori să vă prezint unele aspecte teoretice ale diferențelor majore dintre infracțiunile de omor – simplu sau calificat – și infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.
O primă deosebire este chiar din terminologia folosită de legiuitor, în momentul incriminării.
În cazul infracţiunii de omor, legiuitorul a folosit expresia „uciderea unei persoane”, ceea ce duce la concluzia că acţiunea sau inacţiunea ce a condus la decesul victimei în alte condiţii sau împrejurări este aptă de a produce rezultatul letal.
În cadrul anchetei penale, calificarea juridică a unei fapte ca fiind infracţiune de omor sau infracţiune de loviri cauzatoare de moarte este determinată de forma vinovăţiei persoanei făptuitorului, care în primul caz este intenţia de a ucide, de a suprima viața victimei, iar în al doilea caz este praeterintenţia.
În terminoligia juridică și nu numai, praeterintenția este definită ca fiind intenţia de a lovi sau de a produce o vătămare integrităţii corporale sau sănătăţii victimei, dar fără a prevedea rezultatul mai grav, moartea acesteia, deşi făptuitorul ar fi trebuit şi ar fi putut să-l prevadă.
În cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, s-a folosit de către legiuitor expresia „dacă vreuna din faptele prevăzute în art. 180 – 182 Cod penal a avut ca urmare moartea victimei”, deci avem, pe de-o parte, loviri sau vătămări, care nu provoacă în mod obişnuit prin ele însăşi rezultatul letal, iar pe de altă parte avem moartea ca și elementul său circumstanţial.
În acest moment trebuie făcută de către organele de urmărire penală calificarea juridică diferenţiată între omucidere şi lovirile cauzatoare de moarte.
Această diferențiere este demonstrată de poziţia subiectivă a autorului acţiunii, intenţia urmărită a fi realizată prin fapta de agresiune.
Trebuie avute în vedere în acest caz că lovirile aplicate în zone nevitale, dacă nu au determinat moartea victimei, vor justifica încadrarea faptei în infracţiunea de vătămări corporale, iar nu de tentativă la omucidere, iar dacă au dus la decesul victimei, în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte și nu în infracţiunea de omucidere.
Cam astea sunt, în mare, aspectele teroretice ce diferențiază cele două infracțiuni, care, chiar dacă duc la același rezultat dureros pentru familia victimei, sunt necesare a fi analizate.
Eu apreciez că fiecare dintre noi este supus greșelii, fiecare dintre noi poate ajunge la un moment dat în situația nedorită de a fi în postura unui făptuitor, iar cel mai simplu exemplu este cel al unei acțiuni prin care victima este împinsă, se dezechilibrează și cade, iar în cădere se lovește în zona capului, spre exemplu, și decedează.
Nu am nici un sfat în această privință și pot să spun doar că este o dramă dublă, atât pentru familia victimei cât și a făptuitorului.
avocat Daniel Zoiţa
avocat@ziaruldepenet.ro
0744.565.118
