Aula Colegiului Naţional “ Nicu Gane” din Fălticeni a găzduit ieri, 19 iunie a.c., lansarea cărţii “Copii – dușmani ai poporului”, semnată de Lăcrămioara Stoenescu şi tipărită la Editura Curtea Veche din București. Directorul Colegiului, prof. Mihaela Bărbăcuţ, a moderat evenimentul, iar prezentarea cărţii şi a autorului a fost făcută de Conf.univ.dr. Dan Dascălu, de la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, de Conf.univ.dr. Daniel Șandru, Președintele Senatului Universității „Petre Andrei” din Iași și de Prof. Ioan Caulea, cadru didactic la Colegiul Național „Nicu Gane” din Fălticeni.
Lăcrămioara Stoenescu şi-a prezentat volumul ca pe o amintire tristă a copilăriei sale, în care, deportată fiind alături de mama şi bunica sa la Rădăşeni, a fost numită de directorul şcolii din localitate „duşman al poporului “ şi exmatriculată. O tulburătoare şi emoţionantă poveste a unui copil care a făcut trecerea la comunism prin deportarea din Giurgiu tocmai în Moldova, la Rădăşeni, în vagoane păzite de miliţieni, în vreme ce tatăl său era trimis la închisoare fără vreun proces, în tipicul anilor 50.
“ Un copil de 10 ani, care trăia foarte bine şi învăţa bine, avea o poezie publicată în gazeta de atunci Pionierul, în miezul noapţii aude bubuituri, se sperie, nu ştie ce se aude. Ea vede prin uşa întredeschisă – copilul se mai speria şi lăsa uşa întredeschisă – nişte oameni îmbrăcaţi în haine de piele, negre, care vorbesc tare, agitat, apoi iar zgomot, tata pleacă cu ei. Oare ce s-a întâmplat ? Percheziţia. A doua zi, derutată, mama nu ştie ce să-i spună şă o liniştească, la şcoală priviri curioase, nu trebuie să spună la şcoală, în Giurgiu, pe malul Dunării, la polul opus. Nu prea ştiam ce s-a întâmplat cu mine. La un moment dat, după vreo două luni, aflăm unde este tata. Când mă întorc de la şcoală, poarta era largă, mare, lumea încărca mobilele să le ducă prin vecini, pe la prietene. Mama primise o înştiinţare, trebuia să plecăm în deportare”, a povestit celor prezenţi în sală Lăcrămioara Stoenescu despre începutul calvarului care a dat naştere cărţii sale.
Întâlnirea de ieri a fost posibilă datorită Conf.univ.dr. Daniel Șandru, fălticeneanul cu care Lăcrămioara Stoenescu s-a întâlnit întâmplător în urmă cu un an la lansare unei alte cărţi în Iaşi, şi căruia i-a povestit despre perioada ei de exil la Rădăşeni. Acesta a făcut demersurile pentru reîntâlnirea autoarei cu zona Fălticenilor, la aproape 61 de ani şi 16 zile, când nici nu mai visa să reuşească.
“ Vă mărturisesc dintr-un început că sunt un cititor subiectiv, cred foarte mult în subiectivitate, iar în cartea doamnei profesor Stoenescu am găsit un resort care mi-a marcat şi mai profund acest interes. Două elemnte sunt cele care mi-au trezit încă o dată subiectivitatea de lector: interviul cu Florica şi Carol Asembrener, asta din perspectiva numelui pentru că pe bunica mea de pe mamă o cheamă Asembrener şi, asemeni domnului Carol Asembrener din Giurgiu, bunica mea Maria Asembrener, Şandru astăzi, a fost deportată din Fălticeni într-un lagăr de muncă din Uniunea Sovietică pentru a contribui la reconstrucţia acestei ţări. Este vorba de lagărul minier din Donbas. A dispărut fără urmă timp de 4 ani acolo, părinţii deja o înmormântaseră în lipsă şi făcuseră parastase, dar a supravieţuit şi într-o zi, s-au trezit cu ea acasă, teafără şi nevătămată, dar, în mod evident, traumatizată şi purtând cu ea acest stigmat despre care doamna Stoenescu istoriseşte în carte. Ar fi primul element care mi-a trezit subiectivitatea, cel de-al doilea a fost dat de întâmplare şi doamna director a pomenit aici foarte frumos despre ce spuneam că totalitarismul nu poate controla întâmplarea, nici măcar istoria dincolo de totalitarism nu o poate controla, pentru că a fost o întâmplare să o întâlnesc şi să o cunosc pe doamna profesor Stoenescu, la Iaşi, eu fiind fălticenean, context în care am putut să aflu că domnia sa a fost deportată în 3 iunie 1952, la Rădăşeni, aproape de Fălticeni, un loc pe care şi eu îl vizitez cât pot de des”, a spus conferenţiarul Daniel Şandru.
La eveniment a participat şi Oltea Ştefănescu, o femeie deportată din Cernăuţi, personajul uneia din cărţile profesoarei Lăcrămioara Stoenescu şi căreia nici astăzi nu i se recunoaşte faptul că la origini este cetăţean român, iar pe actul ei de identitate autorităţile române au scris întâi născut în URSSS, şi după 1989 născut în Ucraina.
În după-amiaza de ieri, după lansare, oaspeţii s-au deplasat în Rădăşeni, la casa unde Lăcrămioara Stoenescu a locuit în gazdă pe perioada exilului şi în Fălticeni, la casa de pe strada Eminescu, unde a stat împreună cu mama şi bunica sa.
Sergiu JIPA
Ziarul de pe Net
