Se pare că dintre toate încercările de a stabili o capitală noului stat înfiinţat, Moldova, poziţia geostrategică a Sucevei a fost cea care a decis, până la urmă, înfiinţarea aici a cetăţii de scaun.
Dar nu despre cetatea de scaun doresc eu să vă povestesc acum, ci despre prima Mitropolie a Moldovei: Biserica Mirăuţi.
Construită în Municipiul Suceava, mai exact în (actuala adresă) str. Mirăuţilor, nr. 17, având ca dată de întemeiere anii 1375-1391, este ctitoria voievodului Petru I Muşat. Bisericii i s-a atribuit hramul „Sf. Gheorghe – purtătorul de biruinţă”, patron spiritual preferat de voievozii moldoveni poate şi din credinţa lor de a ieşi învigători din toate încercările istorice cu ajutorul binefacerilor acestui sfânt.
Puţini trecători ce au poposit vreodată în Suceava ştiu de existenţa acestei biserici şi cred că şi mai puţini ştiu şi cum se ajunge la ea. Clădirea este ascunsă privitorului, iar forfota mare a traficului sucevean îţi distrage atenţia de la eventualele indicatoare ce ar putea să-ţi dezvăluie locaţia. De fapt atenţia îţi este atrasă de culoarea semaforului şi faci doar întâmplător popas dacă prinzi roşu… Da, este vorba de intersecţia care are ca drum principal accesul spre Burdujeni, iar un acces lateral mai vizibil către Biserica „Sf. Dumitru” a cărei turn-clopotniţă a servit cândva şi ca foişor de foc. Mirăuţii se află tocmai în partea opusă, accesul făcându-se pe străduţa ce coboară discret pe lângă o altă bisericuţă a foştii curţi domneşti, aşa-numita „biserică a domniţelor”.
După coborârea unei pante relativ abrupte pe un drum îngust, eşti întâmpinat de o curte a cărui poartă sprijinită pe nişte stâlpi albi, eleganţi îţi atrage atenţia. Nu prea seamănă cu arhitectura moldovenească. Ba mai mult, nu trădează cu nimic acea vechime la care ar trebui să te aştepţi când vorbeşti despre o clădire care s-a născut aproape o dată cu Moldova. Iar ţiglele roşii, ce acoperă turla bisericii ce se zăreşte printre frunzele verzi ale arborilor, ce străjuiesc aleea de acces în biserică, par smălţuite şi compun un model coloristic interesant, un contrast realizat atât prin alternarea cu ţiglele de culoare albastră dar şi cu verdele crud al copacilor, creând, în final, o armonie neaşteptată. Modelul ce acoperă turla îl mai văzusem undeva… Şi nu mi-a trebuit mare efort să-mi amintesc şi unde: biserica Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava. După ce am aflat şi istoria cestui lăcaş de cult, am înţeles şi de ce această asemanare.
Aşadar, Biserica Mirăuţi este cea mai veche biserică din oraşul Suceava, deşi nu-şi arată vârsta. A fost construită de către Petru I Muşat între 1375-1391 şi a servit ca primul sediu al Mitropoliei Moldovei. Din acest motiv mai este numită şi Mitropolia Veche. Statutul de mitropolie a fost dobândit odată cu recunoaşterea de către Patriarhul Constantinopolului a autocefalităţii Moldovei, ocazie cu care au fost aduse aici, în 1402, moaştele Sfântului Ioan cel Nou. Acest eveniment s-a petrecut în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, iar în scaunul de mitropolit a fost numit Iosif I.
Numele de Mirăuţi provine, probabil, de la faptul că aici erau miruiţi domnii Moldovei înainte de a fi înscăunaţi. Aici a fost uns ca domn al Moldovei şi binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.
O altă teorie legată de provenienţa numelui bisericii este cea care-l asociază cu numele unei familii de localnici numită “familia Mirea” – Mirăuţi. Aceasta teorie se bazează pe existenţa unui act de cancelarie: un protocol austriac de delimitare a moşiilor din anul 1785, pentru zona în discuţie. La umarul 34 al acestuia se aminteşte de pământul şi casa lui “Andrei a Sandi”, care a primit ca zestre acest deal de la socrul său, Vasile Mereutză: “Andrei a Sandi habe sei Haus mit seiner gaftin.. welche is von ihren Vater Vasili Mereutza”.
Biserica a suferit restaurări repetate. Din acest motiv nu s-a mai păstrat pictura originală. Cea mai importantă acţiune de restaurare a avut loc între 1898-1902 sub conducerea arhitectului austriac K. A. Ronestorfer, atunci când Bucovina făcea parte din Imperiul Habsburgic. La restaurarea de mai târziu, din 1996-1997, aici s-au descoperit mormintele lui Petru I Muşat şi al Doamnei Evdochia de Kiev (Evdokia Olelkovici) (prima soţie a lui Ştefan cel Mare). Cercetările asupra clădirii au concluzionat că forma actuală a bisericii respectă în linii mari temelia veche dar au fost făcute şi adăugiri.
Eu cred, touşi, că austriecii nu erau străini de faptul că Petru I a fost ctitorul acestei biserici, de 
vreme ce tabloul votiv, de pe peretele sudic al naosului, îl înfăţişează pe voievod îngenunchind în faţa Domnului, dăruindu-i macheta bisericii, sub protecţia sfântului Apostol Petru, tablou realizat odată cu restaurarea bisericii sub regimul austriac, ocazie cu care a fost zugrăvită şi repictată. De fapt împăratului austriac de atunci, Francisc Iosif I (Franz Joseph) i se aduce un omagiu prin pictarea unui alt tablou votiv, pe peretele de nord, fiind reprezentat în haine imperiale sub forma unui tablou de familie aristrocratică, aşa cum se obişnuia la acea vreme, şi nicidecum într-o postură de obedienţă faţă de divinitate aşa cum îl regăsim pe Petru I în tabloul său votiv.
Pictura Bisericii Mirăuţi este unică în România în ceea ce priveşte lăcaşele de cult deoarece este singura biserică din ţară care este zugrăvită în stilul „art-nouveau”. Ea a fost realizată de către pictorul Karl Jobst pe vremea ocupaţiei austriece, atunci cand s-au executat cele mai importante renovări asupra edificiului, sub directa îndrumare a arhitectului vienez K. A. Ronestorfer.
Deşi trecerea timpului şi-a lăsat inevitabil amprenta şi peste pictura bisericii Mirăuţi, peste ultima zugraveală, totuşi ea este suficient de bine conservată, putându-se admira frumuseţea decoraţiunilor şi a imaginilor iconografice ce împodobesc interiorul edificiului. În pronaos, pe registrul median, se regăseşte naraţiunea în imagini a Genezei. Desfăşurarea succesiunii iconografice începând de pe peretele sudic cu Facerea lumii, Adam şi Eva, continuă pe cel vestic cu Cain şi Abel şi se finalizează, pe cel nordic, cu Moise. Pictura murală din naos continuă ornamentaţia din pronaos. Pe peretele vestic, deasupra coloanelor, se observa un Arbore a lui Iesei “simplificat”, cu o construcţie mult diminuată în comparaţie cu cele întâlnite Moldoviţa sau Voroneţ. În registrul median sunt pictate scene din Evanghelie, fiind o înşiruire în imagini a Noului Testament. Printre acestea se numară şi scena biciuirii lui Hristos – perete sudic – şi cea a pironirii pe cruce, de pe peretele nordic. Pe conca sudică recunoaştem tabloul inspirat de „Pogorarea Duhului Sfant”, iar pe cea nordică „Răstignirea”.
Una peste alta, Biserica Mirăuţi este un obiectiv turistic complex, marcat de istoria de început a Moldovei şi Sucevei, de personalitatea voievodului Petru I Muşat, şi care a înmagazinat cei mai bun din trecerea timpului. Este un monument unic, nu doar prin pictura sa, ci şi o demonstraţie extraordinară a coabitării datorită culturii. Este mare lucru când popoare cu istorie diferită, cu religie diferită, cu obiceiuri şi năzuinţe diferite reuşesc să-şi găsească, prin cultură, elementele complementare ce s-au întâlnit miraculos într-un întreg cu caracter de unicat şi care poate să dăinuie, iată, peste timp.
Gabriel TODICĂ
Ziarul de pe Net
