În stânga podului de la ieşirea din Fǎlticeni cǎtre Suceava, în dreptul ultimei case din municipiu, zac de niscaiva vreme câteva zeci de tone de material antiderapant, pe care Primǎria trage nǎdejdea, ca spânul de favoriţi, cǎ-l va mai putea folosi.
Ploile de peste an au stricat, însǎ, binişor socotelile administraţiei, cǎci au dat la ivealǎ, din mormanele de nisip depozitate ca la nimenea, în pantǎ, zeci de pâraie cu sare, care se folosesc, parcǎ în vrǎjmǎşie, de principiul minimei rezistenţe, cǎci o iau cǎtinel la vale şi o ţin langa cǎtre iazuri.
Drept degeaba au luat autoritǎţile locale mǎsura de a ascunde drumul Fǎlticeni – Pocoleni – Mihǎieşti de constructori, chitind ca în gropiştea formatǎ pe el sǎ se înghesuie toatǎ sarea scursǎ din tonele de nisip. Aceasta îşi vede nestingherit de drum, croindu-şi şanţuri pe te miri unde şi transformând apele dulci ale Şomuzului zǎgǎzuit în ape din ce în ce mai sǎrate.
Problema cea mare n-ar fi cǎ antiderapantul îşi pierde proprietǎţile odatǎ cu sarea din el, ci cǎ, în saramura creatǎ în avalul pâraielor în chestie, fauna şi flora iazurilor devin marine. Şi nu mai mirǎ pe nimeni cǎ se vorbeşte, prin vreo zece sate din jur, de rechinii bǎlţilor care, cicǎ, ar vâna în ape tulburi, pe motiv de insolvenţǎ.
Salvarea o vǎd venind doar de la piscicultorii de apǎ dulce, care n-au decât sǎ-şi schimbe atestatele profesionale cu cele de marinari de cursǎ lungǎ, la care sǎ ataşeze costume de amiral, cu fireturile şi harpoanele respective, şi sǎ iasǎ – pe aceastǎ nouǎ mare Sarmaticǎ – la pradǎ.
Sau, mǎcar, la paradǎ, cum a fǎcut, mai zilele trecute, un mare şef al lor, Flaviu MELINTE, surprins de fotoreporter într-o posturǎ care, pour les connaisseurs, face furori pe net.
Todirel CǍLUGǍRIŢA
Ziarul de pe Net
