Eugen LOVINESCU s-a născut la Fălticeni, în data 31 octombrie 1881, în casa de pe strada Sucevei, aflată astăzi între Galeria Oamenilor de Seamă şi clădirea închiriată Maternităţii.
Tatăl lui, V.T. LOVINESCU, deputat şi senator liberal în 5 legislaturi, era fiu de preot şi se numea de fapt Teodorescu, dar directorul Seminarului din Socola, i-a schimbat numele în timpul şcolii, după acela al unui unchi din “neam de gospodari şi de preoţi din bogata comună a Radăşenilor”.
E. LOVINESCU a urmat şcoala primară şi gimnaziul (unde l-a avut coleg pe SADOVEANU, M.COBUZ pe atunci) în oraşul natal, apoi Liceul Internat din Iaşi, obţinând licenţa în filozofie clasică la Bucureşti(unde este atras de marele talent de expunere al lui Maiorescu şi de vehemenţa pasională a lui Iorga), doctoratul la Paris şi docenţa la Universitatea din Bucureşti.
Profesor de liceu până în 1938 la Bucureşti, îşi petrece fiecare vacanţă de vară la Fălticeni, lucrând zilnic între 10 şi 12 ore, uneori mai mult. Avea obiceiul, cum venea seara, să iasă la plimbare, tot singur şi cu bastonul atârnat de braţ, spre Băncuţa, ori pe Sucevei la Vale, până la iaz. Uneori putea fi văzut la taclale în cofetăria-cafenea a oraşului, alte ori făcea popas la un depozit de ziare.
Potrivit structurării operate de însuşi Lovinescu în volumul omagial din 1942, opera lui cuprinde: critică, monografii, istorie literară, eseuri, memorialistică, articole, traduceri, piese de teatru, manuale didactice, ediţii de clasici români, romane şi nuvele. Dar condiţia existenţei sale este Cenaclul “Sburătorul” pe care l-a înfiinţat şi susţinut în toţi cei 25 ani de existenţă.
” Centrală masivă de bunătate prudentă“(Ion CARAION), “Efigie candidă” şi “Hermă a liniştii”(G.CĂLINESCU), E.LOVINESCU a încetat din viaţă la data de 16 iulie 1943, la Bucureşti (“În chipul acesta angajamentele mele…sunt complet lichidate: mi-am onorat semnătura”, conchidea marele critic, premonitoriu, într-o scrisoare din 24 iunie 1943, către Ion Petrovici).
Urna cu cenuşă a fost adusă în anul 1993 la Fălticeni, fiind depusă în cavoul părinţilor din Cimitirul “Grădini”.
La moartea sa, deşi divortaţă anterior, fosta sa soţie, Ecaterina Bălăcioaiu, şi-a îndemnat fiica, Monica, să-i sărute mâna.
Sergiu JIPA
Ziarul de pe Net
