“Vasile CIUREA şi Dimitrie LEONIDA. Dimensiunile timpului” este lucrarea lansatǎ ieri, 17.07.2013, la Sala “Pictor Aurel BǍEŞU” de pe lângǎ Muzeul de Artǎ “Ion IRIMESCU” din Fǎlticeni, de “trio-Gafencu”, “sârguincioşi şi perseverenţi condeieri…, mesageri ai urbei fǎlticenene”, cum îi numeşte prof.univ.dr.Mihai IACOBESCU în prefaţa cǎrţii pe cei trei autori: Mioara GAFENCU – profesoarǎ de românǎ (şi de excepţie, pot adǎuga toţi cei ce o cunosc), vreme de aproape patru decenii, la Colegiul Naţional “Nicu Gane”, Dana BUSUIOC – absolventa Daniela GAFENCU al aceluiaşi colegiu, profesoarǎ de matematicǎ la Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” din Suceava şi Sorin GAFENCU – absolventul (1993) Sorin George GAFENCU, profesorul de fizicǎ de astǎzi de (la) “Nicu Gane”.
De aceastǎ datǎ oficialitǎţile locale au reuşit sǎ-şi facǎ simţitǎ prezenţa. Primarul Cǎtǎlin COMAN a prezentat motivul pentru care n-a venit, prin emisarul ad-hoc, consilierul parlamentar Maria Lǎcrǎmioara GRIGORIU, scuzându-şi absenţa fizicǎ (la acea orǎ aflându-se la Ministerul Sǎnǎtǎţii) şi mulţumind coordonatoarei volumului lansat, Mioara GAFENCU, pentru cǎ-şi onoreazǎ, o datǎ în plus, calitatea de cetǎţean de onoare al municipiului.
Viceprimarul Gheorghe ALDEA, la rându-i, a prezentat motivele pentru care a venit: respectul pe care-l poartǎ familiei GAFENCU în calitate de absolvent al liceului, împrejurarea cǎ lansarea este prevǎzutǎ în “agenda Zilelor Fǎlticenilor”, deci ne-a urat sǎrbǎtori fericite şi, nu în ultimul rând, faptul cǎ una dintre personalitǎţile prezentate în carte, Vasile CIUREA, a fost primar şi prefect din partea P.N.L. În final, a “punctat” cu câte un buchet de flori oferit celor trei autori.
Iar consilierii locali Matei PINTILIE (PDL) şi Mihaela BǍRBǍCUŢ (PSD) au fost, pur şi simplu, prezenţi.
Lumea condeierilor a fost reprezentatǎ de Doina CERNICA şi Eugen DIMITRIU (Suceava), Vasile V.POPA (Galaţi) – fiul folcloristului V.Ghe.POPA, Alexa PAŞCU, Ileana SOFIA, Coca-Maria UDIŞTEANU, Niculina PRUNDEANU.
Foşti pedagogi de prestigiu ai Colegiului Naţional “Nicu Gane” (Constantin POPA, Nicolae STURZU, Aspazia MANCU, Magdalena VULTUR, Vasile DIACONIŢA, Ion DIACONESCU), Mihai RADU, Sofica BUTNARU, actuali profesori (Cristina NECHIFOR, Primǎvara BENŢA, Anca ȘOLDĂNESCU) şi bibliotecari (Adriana MIHǍILǍ, Nicoleta HOŞTINARU, Adriana BALDAZAR), pictorul Ioan Ninel ȘOLDĂNESCU, foşti elevi sau actuali colegi, prieteni de familie ai autorilor au ţinut sǎ fie de faţǎ la o “întâmpare” culturalǎ mediatǎ de scriitoarea Doina CERNICA, fǎcând sǎ creascǎ “temperatura spiritualǎ” a evenimentului pânǎ la incandescenţa ideii.
O prezenţǎ insolitǎ, dar cu totul adecvatǎ unui moment desfǎşurat sub patronajul Sfântului Ilie, patron al electricitǎţii, şi dedicat inclusiv pionierului electrificǎrii, Dimitrie LEONIDA, a fost cea a inginerului energetician Ovidiu MUSTAŢǍ :”Nu ştiu dacǎ la întrunirile dvs. s-a mai discutat despre vreun inginer pânǎ la Dimitrie LEONIDA. Eu vǎ spun cǎ-i pǎcat”.
Dar, s-o recunoaştem, una dintre cele mai plǎcute prezenţe s-a dovedit a fi cea a farmacistei Maria MITOCARU, care a încurajat apariţia acestei cǎrţi, probabil în acel fel în care o fac oamenii de afaceri pentru care “împlinirea darului scrisului lasǎ amprente în suflete”
Pânǎ la apariţia acestei cǎrţi, a-l include pe Dimitrie LEONIDA în “partea noastrǎ de cer” mi se pǎrea o exagerare datoratǎ excesului de zel al lui Eugen DIMITRIU, în activitatea sa de depistare a altor personalitǎţi legate de Fǎlticeni, bune de “încartiruit”, cu arme şi bagaje, la “Galeria oamenilor de seamǎ”.
Aceasta pentru cǎ pǎrinţii promotorului electrificǎrii în România nu erau din zona Fǎlticeni, iar cei 11 copii ai lor au fost nǎscuţi în localitǎţi diferite, pe unde era “încǎzǎrmuit” capul familiei, militar de carierǎ. Dimitrie s-a nimerit sǎ se nascǎ la Fǎlticeni, aşa cum Camil PETRESCU s-a nimerit sǎ facǎ armata aici. Cu deosebirea cǎ, acel ce avea sǎ devinǎ inginer energetician, profesor, autor de manuale şi studii tehnice, întemeietor de şcoli şi muzee, organizator de expoziţii şi promotor al electrificǎrii (hidrocentrala de la Bicaz primind numele sǎu) nu a pǎstrat amintiri despre Fǎlticeni, oraş din care familia l-a scos când încǎ era prunc..
Am scǎpat, aşadar, de ideea preconceputǎ cǎ numele “Fǎlticeni”, scris în actele de identitate aflate asupra purtǎtorului, nu i-ar putea crea acestuia anume nostalgii, citind despre LEONIDA cǎ:
“omul proiectelor tehnice…, ca individ pragmatic, a revenit pentru a deschide la Fǎlticeni un magazin de profil tehnico-energetic în anii dinaintea primului rǎzboi mondial (pe Strada Mare, în locaţia de lângǎ fostul Cinema Popular…)”.
Afacerea prezentatǎ mai sus poate fi pusǎ în legǎturǎ cu proiectul introducerii iluminatului public în Fǎlticeni, antamat de Artur GOROVEI ( primarul aflat în tratative cu Dimitrie LEONIDA în anul 1913) şi cǎruia vitregiile rǎzboiului i-au pus capǎt.
Şi dacǎ, totuşi, gândurile despre cele douǎ personalitǎţi au fost legate între aceleaşi coperţi, aceasta nu se datoreazǎ interesului lor pentru soarta urbei, ci mai degrabǎ faptului cǎ ambii sunt întemeietori, promotori, înaintemergǎtori (Vasile CIUREA având sânge de ctitor ca descendent, dupǎ tatǎ, din familia cǎminarului/postelnicului Tudorache CIUREA, ctitor al Bisericii “Sf.Voievozi Mihail şi Gavril” din Tâmpeşti.
Aşadar, “nu naşterea sǎ ne lege de Dimitrie LEONIDA, ci mai degrabǎ marile eforturi”(V.V.POPA).
Cât despre Vasile CIUREA, viaţa plinǎ de suişuri şi de coborâşuri a acestuia poate fi subiect de roman. Cu sacrificiile fǎcute pentru înfiinţarea Muzeului la Fǎlticeni, care i-au adus porecla “cerşetorul” şi cu modul cum i s-a luat direcţia onorificǎ a acestei instituţii. Cu perseverenţa sa, care l-a fǎcut naş de cununie pentru a obţine, de la Catinca Vasiliu din Buciumeni, uricul de la Alexandru cel Bun, care-i fǎcea neapǎratǎ trebuinţǎ la muzeu. Cu dragostea lui pentru comunitate, care l-a determinat sǎ salveze piesele de la muzeu în detrimentul propriei agoniseli, aducându-le dupǎ el în refugiul de la Bran, şi salvându-le de trupele sovietice.
Şi, în sfârşit, cu stilul sǎu de a face politicǎ fǎrǎ sǎ vrea, cǎci a ajuns primar, prefect, senator şi deputat liberal, deşi declara cǎ a intrat în politicǎ doar pentru M-U-Z-E-U. Iar dupǎ instalarea regimului comunist, suspendându-i-se în mod absurd pensia şi trimis fiind cu domiciliu forţat la Mǎrǎşeşti, a fost pus în situaţia de a trǎi din mila prietenilor – alt stil de a face politicǎ, de opoziţie, în România.
Unde cei care tac sunt complicii celor ce, dupǎ 1989, au distrus industria, fǎcând din Fǎlticeni un oraş insignifiant, dupǎ cum spunea V.V.POPA (cu o tristeţe pe care i-o împǎrtǎşim), din care cultura mai poate încǎ face ceva. Un memoriu adresat autoritǎţilor ar face sǎ nu se piardǎ “plǎcuţele amintitoare” de pe clǎdirile în care au locuit oameni de seamǎ, iar manuscrisele nepublicate le-ar face sǎ capete strai şi sǎ iasǎ în lume.
Desigur, “autorii au vorbit când au scris”, dar mi se pare obligatoriu a aminti vorbele frumoase (ca o fotografie de tinereţe…) ale Danei BUSUIOC, cǎ “nu existǎ glas mai dulce ca al mamei şi nu existǎ nici slovǎ mai elocventǎ”. Subscriem, stimatǎ doamnǎ Mioara GAFENCU: aţi învins şi aţi convins!
Todirel CǍLUGǍRIŢA
Ziarul de pe Net
