Povestea zBuciumatǎ din Buciumeni continuǎ şi dincolo de CEDO

Articolul publicat de ZdpN, sǎptǎmâna trecutǎ, sub titlul “Despǎrţiţi de justiţie printr-o punte de lemn … ce a condus la CEDO” a avut parte de nemulţumirile, adresate în scris, ale ambelor pǎrţi implicate – deci e posibil sǎ ne fi pǎstrat echidistanţa.

Am încercat sǎ ne pǎstrǎm neutralitatea, dar gingaşul subiect, semnalat dvs. şi anterior, în articolele “Despǎrţiţi de justiţie printr-o punte de lemn” şi “Despǎrţiţi de justiţie printr-o punte de lemn (2)”, trebuia sǎ aparǎ (deşi între cei doi mai sunt litigii pe rolul instanţelor şi, iatǎ – o veste bunǎ pentru cititorii noştri! – se anunţǎ noi procese la orizont), pentru cǎ zbuciumul protagoniştilor luase proporţii, între timp, pânǎ ce a ajuns la CEDO, şi încǎ în mai multe dosare. Deci e normal sǎ mai existe nuanţe care ne-au scǎpat.

Iatǎ, însǎ, cǎ dupǎ comentariile Elenei RǍILEANU postate “la cald”,  în chiar ziua apariţiei articolului ( şi inserate în josul paginii), Vasile RǍILEANU ne trimite un curajos DREPT LA REPLICǍ. Îl reproducem mai jos, cu toate cǎ vizeazǎ mai degrabǎ comentariul fostei sale soţii decât articolul nostru.

Îl reproducem şi pentru cǎ împricinatul, care a avut câştig de cauzǎ la CEDO împotriva Statului român, pune apǎsat degetul pe rana justiţiei fǎlticenene (sau, poate, I se pare?), împotriva cǎreia a protestat şi înainte, însǎ fǎrǎ a fi bǎgat în seamǎ.

Aşteptǎm şi punctul de vedere al purtǎtorilor de cuvânt sau de responsabilitate ai Judecǎtoriei Fǎlticeni.

Todirel CǍLUGǍRIŢA
Filip MERARU

Ziarul de pe Net

Aşadar:

DREPTUL LA REPLICǍ

           transmis de Vasile RǍILEANU

Cǎtre Ziarul de pe Net

            Pentru reporterii ziarului care aţi fotografiat distrugerile locuinţei, uşile blocate cu scânduri, bătute în cuie, tulburare de posesie, furt, împiedicarea folosinţei locuinţei, etc., ştiţi care va fi rezoluţia Parchetului – NUP , motivând că fapta nu există, traficul de influenţă nu dispare iar autorităţile judecă după interes.

Deşi prin Ordonanţă Prezidenţială am solicitat acces la apă, rebranşarea la reţeaua de energie electrică, acces la WC-ul construit de mine, magistratul Ciocoi, respinge acţiunea, considerând că nu este îndeplinită starea de urgenţă.

Unde să-mi fac necesităţile domnule magistrat şi unde să mă spăl dacă afară este caniculă şi nu plouă.

Nu m-a atras mirajul străinătăţii după cum stipulaţi în ziar, am plecat forţat, trecând Oderul înot, când pluteau sloiuri de gheaţă, urmărit de poliţişti şi câini, pentru a salva casa, pentru a nu fi vândută de bancă.

Divorţul s-a făcut pe cale amiabilă în scopul de a deţine dublă cetăţenie copiii şi nu datorită certurilor.

Este incorect că eu am reuşit mici răzbunări în felul întreruperilor de apă sau tăierea cablului de alimentare cu energie electrică – este exact invers şi chiar dacă voiam să fac asta nu puteam fiind evacuat din casă.

Diva a făcut aceste răzbuări neomeneşti pentru a împiedica funcţionarea magazinului, deteriorarea mărfurilor perisabile.

Am lichidat stocul din magazin cu lumină de la lumânări de la cununie. Unde sunt sancţiunile care trebuiau să fie aplicate de autorităţi?

Referitor la comentariul fostei soții

Referitor la comentariul fostei soţii – unicat în răutate, pe care n-o indic nimănui şi dacă toate femeile ar fi ca ea, noi bărbaţii ne-am schimba orientarea.

Minte diabolic când a spus că a sunat la 112 pentru că am înjurat-o şi ameninţat-o, atunci de ce a luat amendă de la oamenii legii?

Minte când spune că terenul pe care am ridicat casa a fost donat exclusiv ei, drept pentru care o sfătuiesc să se uite în contractul de donaţie autentificat sub nr. 5912 din 1991 al Notariatului de Stat Suceava. Nu cred că eram atât de naiv să construiesc casa pe terenul ei, actul de donaţie era inatacabil, dar cum la noi se poate orice, s-a găsit o judecătoare Pascaru Maria, care l-a anulat, deşi donatorul era decedat, drept pentru care dosarul a ajuns la CEDO de unde contrubuabilii îmi vor plăti încălcarea legii de către magistrat.

Dacă a dat în judecată un preot, consideraţi că are toate doagele la cap? Dacă şi-a dat în judecată unchi, veri – consideraţi că este normală?

În Belgia am plecat să lucrez şi am câştigat destul de bine încât să-mi termin două camere, alei, anexe, baie, ziduri de protecţie. Faptul că am dormit iarna în beci când am fost evacuat fără sursă de căldură, cu pereţii plini de promoroacă, fără lumină şi apăcare, mi-au fost tăiate de către milostiva Elena. O probez cu declaraţie de martor în număr de cinci – date în faţa instanţei de judecată de terţe persoane. Vecinii pot confirma acest tratament inuman aplicat de instanţă, deşi legea spune clar că nu se fac evacuări iarna – magistraţii de la Fălticeni au încuviinţat acest lucru(m-o fi considerat un câine) încălcând Constituţia (în care se stipulează că statul este garantul proprietăţii) şi Codul familiei.

Afirmaţia acestei dive că mi-am distrus sănătatea dormind în şanţuri, o consider calomnioasă şi-i voi solicita s-o probeze în instanţă.

În garaj am dormit o lună, iar când s-a făcut primăvară, am dormit în faţa garajului şi în autoturismul personal. Această nesătulă de bani care nu a justificat cheltuirea a 5.000 de lire sterline – pe care le-a tocat prin staţiuni, în timp ce eu lucram în străinătate ca să achit ratele bancare pentru a nu fi executată casa, a avut tupeul să deschidă dosar penal pentru neplata pensiei alimentare, dar banii pe care îi trimiteam din străinătate nu acopereau pensia alimentară pentru toţi copiii de pe stradă.

Cum a gândit magistrata Apopei Ileana, că banii trimişi nu sunt cu titlu de pensie şi ce formă de trimitere a banilor din străinătate era între anii 2000 – 2003 decât prin şoferi cu care am probat, cu şoferi care au depus mărturie.

S-a făcut expertiză în baza declaraţiilor martorilor şi care mi-a fost favorabilă mie, însă magistratul Apopei Ileana nu a ţinut cont de expertiză deşi a încuvinţat-o. Deh rudele… .

Rezultatul – un an cu suspendare, sechestru pe maşină, obligarea la plata a 60 de milioane lei vechi.

Este falsă afirmaţia că mi-am dat afară din casă cei trei copii, doi dintre copii lucrează de ani buni la Cluj – Napoca, iar cealaltă mică stă în cealaltă casă cu mama sa şi poate locui şi cu mine dacă această creatură nereuşită a lui Dumnezeu m-ar lăsa să mă racordez la energie electrică, apă şi acces la wc.

Îşi aminteşte cum îmi ascundea mâncarea sub pat ca să mă înfometeze şi când a furat porcul şi l-a dus la mama sa – ruşine stimată educatoare.