În ediţia trecutǎ (nr.22) a rubricii de faţǎ, v-am prezentat poezia “Din reveriile domnului R.(I)” de Mihai URSACHI.
Astǎzi, vǎ invitǎm sǎ recunoaşteţi autorul urmǎtoarelor versuri:
23. Aci sosi pe vremuri
La casa amintirii cu-obloane şi pridvor,
Pǎienjeni zǎbrelirǎ şi poartǎ şi zǎvor.
Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptarǎ-n codru şi poteri şi haiduc.
În drumul lor spre zare îmbǎtrânirǎ plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
Nerǎbdǎtor bunicul pândise de la scarǎ
Berlina legǎnatǎ prin lanuri de secarǎ.
Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlinǎ
Sǎri, subţire,-o fatǎ în largǎ crinolinǎ.
Privind cu ea sub lunǎ câmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat “Le Lac”.
Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
Îi spuse “Sburǎtorul” de-un tânǎr Eliad.
Ea-l asculta tǎcutǎ, cu ochi de peruzea…
Şi totul ce romantic ca-n basme se urzea.
Şi cum şedeau… departe, un clopot a sunat,
De nuntǎ sau de moarte, în turnul vechi din sat.
Dar ei, în clipa asta, simţeau cǎ-o sǎ rǎmânǎ…
De mult e mort bunicul, bunica e bǎtrânǎ…
Ce straniu lucru: vremea ! – Deodatǎ pe perete
Te vezi aievea numai în ştersele portrete.
Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta,
Cǎci trupul tǎu se uitǎ, dar tu nu-l poţi uita…
Ca ieri sosi bunica… şi vii acuma tu:
Pe urmele berlinei trǎsura ta stǎtu.
Acelaşi drum te-aduse prin lanul de secarǎ,
Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scarǎ.
Subţire, calci nisipul pe care ea sǎri.
Cu berzele într-însul amurgul se opri…
Şi m-ai gǎsit, zâmbindu-mi, cǎ prea naiv eram
Când ţi-am şoptit poeme de bunul Francis Jammes.
Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lunǎ
Şi-am spus “Balada lunei” de Horia Furtunǎ,
M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,
Şi ţi-am pǎrut romantic şi poate simbolist.
Şi cum şedeam… departe, un clopot a sunat
– Acelaşi clopot poate – în turnul vechi din sat…
De nuntǎ sau de moarte, în turnul vechi din sat.
antologie alcǎtuitǎ de
Todirel CǍLUGǍRIŢA
Ziarul de pe Net
Ion Pilat