BELDIE ŞI LINTE
de Mihai LEONTE
Beldie lucra de ceva vreme la pepiniera brigadierului silvic Ion LEONTE. Aici lucrau copii şi tineri din satele de lângă Fălticeni sau chiar din oraş. Printre aceştia se număra şi Linte, un băiat destul de înalt şi bine legat la trup. Între cei care lucrau la pepiniera se iscau diverse conflicte, mai ales când brigadierul lipsea. Astfel că într-o zi nişte băieţi voiau să-l bată pe Beldie, doar aşa să se vadă că ei sunt mai tari. Nimeni nu îl ajuta pe Beldie. La toată scena asista şi Linte. I se spunea Linte fiindcă pe faţă avea o aluniţă ce semăna cu un bob de linte. Toata lumea îl striga aşa. Văzând că firavul Beldie nu avea nici un sprijin, Linte a sărit în ajutorul său şi chiar s-a luptat cu unul din agresorii lui Beldie. Între timp a venit brigadierul şi conflictul s-a stins, dar Linte i-a raportat ce se întâmplase. Măsura a fost că dintre agresori unul a fost trimis acasă atunci, iar alţii doi li s-a spus să nu mai vină la lucru din ziua următoare. Ca să arate celorlalţi cât sunt de uniţi au plecat cu toţii. Toţi erau din Şoldăneşti un sat din vecinătatea oraşului. După acest conflict Beldie şi Linte au devenit nedespărţiţi. Cine era Linte? Linte era din oraş, adică mai bine spus locuia în oraş, la un fel de unchi al său care era activist de partid. Acesta fiind mai mult plecat pe teren, Linte avea toata locuinţa activistului Jurcă la dispoziţie. Aşa se face că Linte atunci când Jurcă nu era acasă îl lua şi pe Beldie cu el seara în oraş, unde mergeau la film sau se plimbau pur şi simplu prin oraş. Linte avea însă flerul orăşeanului care ştia să facă bani din orice. Avea întotdeauna o rezerva de ţigări care nu se găseau pe la debitele de tutun, sau chibrituri care nu se prea găseau în acea vreme. La Jurcă acasă Beldie a văzut tot felul de cărţi despre politica acelor vremuri; Marx, Engels, Lenin şi Stalin. Dacă se întâmpla ca locuinţa să fie liberă Beldie avea asigurat dormitul pe un fel de pat improvizat din câteva scaune. Se mai întâmpla ca Jurcă să vină târziu acasă, dar nici nu întreba ce este cu Beldie, care aproape că nu se vedea de sub o cergă groasă din lână de oaie. Când nu aveau de lucru la pepinieră Linte pleca în satul său de unde venea cu tot felul de legume care le repartiza urgent vecinilor lui Jurcă. Vecinii activistului nu ştiau că Linte fura aceste legume din grădinile din satul său ori din alte sate. Era vorba de ceapă verde, roşii sau castraveţi. Cum începea să dea spicul la porumb şi acesta să aibă bob, începea afacerea cu porumb pentru fiert. De aici Linte a solicitat şi ajutorul lui Beldie să-l însoţească în acţiunile sale. Beldie practic mergea cu Linte, iar acesta acţiona pe unde dibuia o sursă de legume sau fructe, căci şi acestea reprezentau o sursa de venituri. Linte avea o tactică de atac bine pusă la punct; niciodată nu mergea în acelaşi loc de două ori. Afacerile au mers binişor o perioadă dar se pare că la urechile activistului a ,,răsuflat” afacerea Linte, astfel că într-o luni Linte nu a mai apărut la pepinieră. După câteva zile Linte l-a căutat pe Beldie şi i-a spus despre noua schimbare. Linte devenise ucenic la un atelier de opincărie şi astfel nu mai avea libertatea mişcărilor comerciale! Noua locaţie nu l-a dezarmat pe Linte care a continuat să vândă chibrituri la ţărani şi ţigări ieftine cumpărate de la soldaţii din regimentul oraşului. Dar Linte a descoperit o nouă afacere, cea cu aţele scoase din cauciucurile din care se confecţionau opincile. Aceste aţe erau bune pentru biciurile birjarilor şi erau la mare căutare la cei de la sate. Între timp Jurcă a primit un fel de cameră mai bună lângă vechea sinagogă din Fălticeni, de fapt un fel de bibliotecă ascunsă a evreilor. Ochiului expert a lui Linte nu i-a scăpat acest amănunt şi într-o zi când locul era pustiu pe aici, nu a ezitat să facă o incursiune în lăcaşul de cult evreiesc. Amănuntul care l-a supărat pe Linte a fost că acele cărţi nu puteau fi citite dar nu l-a răbdat instinctul său de adunător, să nu ia un fel de sfeşnic de lemn. Despre acest incident avea să afle Jurcă pentru că obiectul de cult avea anumite semnificaţii şi a fost dus la sinagogă motivându-se că a fost găsit aruncat. Despărţirea celor doi, avea să se realizeze odată cu plecarea lui Beldie la ciurda oraşului. S-au mai întâlnit ei prin oraş, dar Grapă nu îl avea la inimă pe Linte, nu se ştie din ce motive şi pe care Grapă nu le discuta cu Beldie.
Ziarul de pe Net
