Curtea bisericii Sf.ILIE din municipiul Fălticeni a devenit neîncăpătoare pentru cei veniți să îi aducă un ultim omagiu profesorului Bogdan GRIGORIU, decedat fulgerător în urmă cu trei zile, la vârsta de 72 ani.
Cele câteva sute de persoane au însoțit cortegiul funerar de la biserică, prin zona centrală, până în fața Colegiului Național ” Nicu Gane”, locul în care domnul GRIGORIU și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale profesionale.
Trupul neînsuflețit a fost înmormântat în cimitirul Oprișeni.
Regret nespus aceasta veste atat de neasteptata si trista! Profesorul Grigoriu a fost printre putinii oameni care au constituit veritabile modele de viata si care au inspirat admiratie si respect in anii in care incepeam sa ne gasim pasii proprii! Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
Sunt șocată și tristă și-mi vin în minte o groază de amintiri din vremea liceului….Păcat!Dumnezeu să-l ierte si să-i odihnească suletul frumos!
L-am cunoscut pe domnul professor Bogdan-Victor Grigoriu când am păşit pentru prima data în liceu. Mi-a fost diriginte. Atunci am aflat un om carismatic, elevat, rafinat, dar întâi de toate un bun profesionist, dedicat muncii sale. Îşi iubea elevii. Prin el am învăţat că un om nobil nu trebuie neapărat să aibă sânge albastru.
La scurt timp a trebuit să-şi părăsească funcţia de diriginte pentru cea de director. Dar pentru noi a rămas acealaşi ”dom’ diriginte”, chiar dacă din punct de vedere formal această funcţie a fost preluată de d-na prof. Magdalena Vultur. Am fost clasa cu doi diriginţi…
A trecut peste noi şi revoluţia din decembrie 1989 şi domnul prof. Bogdan Grigoriu a trebuit să meargă în parlament. Dar pentru noi a rămas acelaşi domn diriginte.
Am absolvit , ne-am continuat studiile, fiecare ne-am risipit pe la diverse centre universitare, dar pentru noi a rămas acelaşi domn diriginte (al clasei a XII-a A a promoţiei 1991 a Liceului Teoretic „Nicu Gane” din Fălticeni) .
Ne-am reîntâlnit peste ani!… Peste zece,… peste douăzeci,… a rămas acelaşi „dom’diriginte” pe care l-am simţit mereu lângă noi.
Acum domnul diriginte Bogdan-Victor Grigoriu a trebuit să mai îndeplinească o sarcină. A trebuit să moară puţin pentru că Dumnezeu l-a vrut la el. S-a grăbit să facă şi acest lucru, iar acum e ocupat cu propria trecere în lumea celor drepţi. A trebuit să participe la propria ceremonie de înmormântare. Dar sunt sigur că va reveni printre noi, ca un bun diriginte, şi va supraveghea atent cultura fălticeneană. Erau câteva locuri vacante lângă Sadoveanu, Ciurea, Gane, Lovinescu, Birlic, Băcescu… Sunt sigur că acum e lângă ei… şi va fi acelaşi dom’ diriginte pentru toţi.