Mă cheamă amintirea
mă dor dimineţile
culcate în iarba uscată
aud jalea tălpilor goale
înfiorate de rouă şi suspinul plopilor
îmi răneşte umărul stâng
sub care inima mea
aşteaptă sperând încă
ochii tânjesc
să-şi odihnească râul privirilor
peste smalţul înmiresmat
haotic dar nepervertit
al florilor de câmp
mă cheamă amintirea
verilor moldoveneşti
amprentate de Creator
cu nepreţuite esenţe
adevărate comori
ale Dumbrăvii minunate
de sub poalele Fălticeniului vechi
mustind de legende.
culcate în iarba uscată
aud jalea tălpilor goale
înfiorate de rouă şi suspinul plopilor
îmi răneşte umărul stâng
sub care inima mea
aşteaptă sperând încă
ochii tânjesc
să-şi odihnească râul privirilor
peste smalţul înmiresmat
haotic dar nepervertit
al florilor de câmp
mă cheamă amintirea
verilor moldoveneşti
amprentate de Creator
cu nepreţuite esenţe
adevărate comori
ale Dumbrăvii minunate
de sub poalele Fălticeniului vechi
mustind de legende.
de Elena Marin Alexe
foto: Simona Oneț