DIN PANA MEA !
de TEODOR PUŞCAŞU
Ani de liceu…
Nu ştiu cât de capodoperă este filmul Liceenii ( 1986 – regia Nicolae Corjos ), dar mie îmi stârneşte amintiri plăcute, cele mai cenuşii estompându-se cu trecerea timpului. Atunci când pelicula rula la cinema „Doina” nu aveai unde să arunci acul, tinerii şi nu numai stăteau ca sardelele în cutie, iar cel care tăia bilete la intrare probabil că scotea bacşişuri consistente de la inspiraţii care ocoleau coada.
Povestea de dragoste combinată cu temele învăţământului comunist ( nimic peiorativ în asta ) îmi revin în minte atunci când îmi reîntâlnesc foştii colegi de la liceul industrial “Nicu Gane” ( aşa se numea înainte de ’89 ), când mai încingem un meci ( cam anemic, e drept… ) de fotbal sau de baschet şi când dăm drumul la distracţia de o noapte ori două în vreo cabană retrasă, fără semnal la telefon.
Atunci e momentul să ne aducem aminte de trăsnăile de la care nu ne-am dat în lături ( bine că nu existau atâtea aparate de înregistrat… ), de momentele în care învăţam cu drag la unii profesori şi în silă la alţii, de aniversările cu muzică la casetofon şi cu băuturi alcoolice “palmate”, de săptămânile de atelier care se transformau în campionate de pocker, şedinţe la terasă şi vizionări prelungite la video, de metodele imbatabile de copiat şi, invariabil, de primele iubiri care la unii s-au păstrat în timp ( două colege mereu tinere şi simpatice sigur sunt de acord cu ultimul aspect enumerat ! ). Şi tot atunci, chiar dacă mai uităm versurile şi stârnim zâmbetele copiilor noştri, fredonăm piesele pe care le cântam cu mult aplomb în anii de liceu.
Când vă cuprinde nostalgia, urmăriţi chiar şi scurte fragmente din Liceenii. Nu e un film de Oscar, dar face parte din viaţa noastră.
De pe covorul încă roşu al celor 30, 40, 50 şi de ani ai fiecăruia, acest scurt metraj are pe de o parte aspect de Oscăraş, iar pe de altă parte, filmul s-a turnat în fiecare liceu al acelor vremuri şi a devenit o maşinărie hazlie a timpului cu necesarul de SERVICE şi obligativitate de ITP pentru actorii din fotografiile timpului. Sunt unii dintre noi care şi-au făcut asigurarea la ASTRA (…) dar care pot trece peste, până la proximul Jubileu. De felicitat, lăudat şi admirat pe cei care s-au ales încă de pe băncile clasei a XII-a îngemănându-se ca două f-uri de violoncel cărora le cântăm necontenit alegerea. Felicit totodată generaţiile care deapănă amintiri, pe buze infoiate de caimacul cafelei fălticinene în scaunele albe, de fier forjat, la Turist-ului local şi mai cu seamă pe cei care fac peregrinări în ţinuturi moldave la centre cu SPA nicuganesc.