CULTURA, JOS DIN DUBĂ !
de TEODOR PUŞCAŞU
Logica lui Paler…
Mulţi îl ţinem minte de la televizor. Eu unul îmi amintesc că afirmaţiile sale din emisiunile politice aveau un atu care, în mod sigur, nu cădea deloc bine celor vizaţi : erau logice. Octavian Paler nu înjura, nu scuipa, nu lovea cu parul, aşa cum era ( şi, ba bine că nu, mai este ) moda, doar emitea raţionamente şi trăgea concluzii. Chiar se dădea pe sine exemplu negativ pentru perioada activării în presa şi în structurile de conducere comuniste. Fără a fi strident, reuşea să capteze atenţia chiar şi celor indiferenţi.
Pe atunci, Paler vorbea scurt şi la obiect. Acum, frazele lui, unele scoase din context, au ajuns citate la mare căutare pe Facebook, însoţind ( câteodată, îmi spun mai tinerii colegi de la ZDPN ) poze care mai de care mai tembele. Dar poate e şi ăsta un câştig, în fond poţi rămâne cu ceva în cap chiar şi după ce dai un like.
Cu cât ne apropiem de finalul vieţii, cu atât devenim mai sinceri. Ăsta este primul lucru la care m-am gândit la finalul lecturii volumului Convorbiri cu Octavian Paler. De fapt, un testament, având în vedere că timpul nu a mai avut răbdare… E interesant să ai posibilitatea să parcurgi poveştile unui om care recunoaşte că adevărul despre propria viaţă este exact ce vrea el să ascundă.
Nu are rost să ridic în slăvi sau să recomand călduros cartea lui Daniel Cristea Enache, ar fi cam indecent. Eu tocmai am recitit-o şi, pentru că nu am Facebook, mă opresc aici.
