de Pavel Vladimir PRISACĂ
Ce “duios” pasesti in noapte
Printre minunate stele
Ma trezesti cu-a tale” soapte”
Din taina viselor mele.
Ce privire imi arunci
Cu ochii tai fermecatori,
Cat ai vrea sa ma seduci
Si sa ma preschimbi in nori.
Iti intinzi gingasa palma
Si incerci sa ma atingi,
Dar” in mangaierea-ti” calda
Vrei iubirea-mi sa o stingi.
Cu intreaga ta fiinta
Cobori lin asupra mea,
Cu o singura dorinta
Vrei sa-mi sfasii inima.
Peste-a noptii feerie
Ma invalui in trecut,
Doar iubirea mea sa stie
C-am ramas la toate mut.
Frumos…