Ridicaţi-vă, neamuri!
Ridicaţi-vă, neamuri,
La ceas de mare taină
Şi-aprindeţi lumânări
Împodobite
Cu înflorite ramuri,
La sărbătoarea lumii
În noua haină!
Ridicaţi-vă neamuri!
Trâmbiţa schimbării
A sunat
În toate cele patru
Puncte cardinale.
Strigaţi cu glasul tare:
─Hristos a înviat!
Chipul Domnului Iisus
Dese ori când după munte
Soarele se-ascunde,
Lăsând mantia înserării
Să coboare peste frunte,
Gându-mi fuge
Către „Cina cea de taină”.
Şi în orice stea ce-apare,
Scăpărând acolo sus,
Mie-mi pare că zâmbeşte
Chipul Domnului Iisus.
Crucea Domnului
Trece o stea prin Univers
Şi-l împarte-n patru,
Crucea Domnului!
Având singur interes
De-a opri dezastrul,
Crucea Domnului!
Prima parte strigă:
Timp pentru regăsire,
Crucea Domnului!
Să pătrundem ce e sfânt,
Trebuie iubire,
Crucea domnului!
Cea de-a doua parte
Îşi asumă riscul mare,
Crucea Domnului!
Să ne-nveţe ca la carte
Semnul de-ndurare,
Crucea Domnului!
Partea a treia ne arată
Drumul către împlinire,
Crucea Domnului!
Aducând în viaţa noastră
Bună rostuire,
Crucea Domnului!
Şi a patra parte în fine
Ne arată cum de toate,
Crucea Domnului!
Despre rău şi despre bine
Ne va judeca la moarte,
Crucea Domnului!
E vremea
E vremea când privighetorile
Ne urcă sufletu-n văzduh.
Străbătând drumul spre stele,
Sus tot mai sus,
Ghidaţi de-un nevăzut duh,
Auzului i se dă
O altă stare de-auz.
O rază de clipă fecundă
Prin timp uşurel se mlădie,
Învingând orice teoremă
În geometrie.
Nimic din ce-am învăţat la şcoală!
În ancestral e un alt grai;
Universul renaşte
Printr-un altfel de răscoală.
Miresmele vieii anunţă
Despre vremea sortită culesului,
Iar păsările albe, îngeri ai cerului,
Ne-arată tainele unui altfel de zbor…
Călătorind spre steaua Oierului,
Învăţăm cum să domesticim
Ai omului năravaşi cai:
Suflet strunit să se-ndrepte spre rai.
Vraja întunericului deodată se rupe,
Tăiată de-o tainică sabie…
Hotarele lumii se-aprind,
Trecând totul prin focul purificării,
Şi-apoi se sting cu uriaşe mări de ape,
Ale căror negre valuri amestecă-ndelung
Drăcescul mâl în tulburate spume.
E vremea să se nască o altă lume!
Cenuşa răului e spulberată.
Un altceva primeşte omul între tâmple.
Privighetorile încep să cânte
Mult mai duios ca altă dată,
Căci timpul binelui, în via curăţată,
Acum a trebuit să se întâmple!
Tot prin greu
Trece zi şi trece noapte,
Trece vis şi aşteptare,
Trece dorul după dor,
Clipele vorbesc în şoapte
C-a venit pe cer un nor,
Ce-şi întinde sita ploii
Până hăt în depărtare…
Merg prin gloduri boii
Căzând din picioare!
Trece omul supărat
Şi pe-aici şi mai departe,
De necaz înconjurat,
Căci de bine n-are parte.
Duce boii la arat!
Trece zi şi trece seară,
Omul de la munci coboară
Cu-aceeaşi durere-n sân:
Ieri copil şi azi bătrân
Viaţa este tot amară!
de Alexa PAȘCU
