II. Își lua puțină odihnă la Poiana Raiului
de Eugen Neculai VRĂJITORU
Din anul 1948 Sadoveanu a locuit vremelnic în casa mult încercatului vlădica Visarion Puiu aflată în spațiul monastic al unui alt schit ce aparține de mare lavră nemțeană Vovidenia.
În timpul șederii sale aici, înainte ca boala să-l ținutuiască la pat, scriitorul își îndreapta pașii adesea către Poiana Raiului însoțit de cei mai apropiați. o astfel de vizită ne-o relatează și părintele Vasile Vasilache: „Într-o dimineață de vară cu soare mă suisem pe culmile Pocrovului dimpreună cu un ucenic al meu de la Mănăstirea Antim din București, Sandu Topornischi care venise să mă viziteze.
Pe la orele 10 dimineață un călugăr vine să mp cheme: «Vino repede că domnul Mihail Sadoveanu și multe musafiri sunt în schit.» Când vin, găsesc în chilia mea pe Mihail Sadoveanu care-și luase puțină odihnă. Ne bucurăm nespus de cinstea vizitei și spre bucuria musafirilor, rog pe Sandu să cânte ceva din poeziile lui Mihail Sadoveanu.
Tânărul cântăreț înzestrat cu un deosebit dar al cântării, atrage admirația tutror și îndeosebi a lui Mihail Sadoveanu care ar fi voit să-i cânte mai multe poezii din Eminescu, însă tânărul nu le știa pe de rost, iar eu nu aveam cartea cu poeziile lui Eminescu la schit. Atunci am aflat ceva cu totul deosebit. Mihail Sadoveanu știa toate poeziile lui Eminescu pe de rost. El spunea textul ți tânărul cântăreț le cânta. Uimit de aceasta îl întreb: «- Cum de-ai învățat cucoane Mihail, toate poeziile lui Eminescu care numără sute de pagini?» El mi-a răspuns: «Mi-au plăcut mult și numai atuncea ajungi ca o poezie și un text să te pătrundă, cînd îl știi pe de rost, atuncea el se topește în ființa ta, făcându-ți să răsune de frumusețile exprimării și ale gândirii toate fibrele ființei tale.»
Văzând talentul cântărețului, cuconu Mihail cere să-i aduc cartea Prohodul Domnului și pe când tânărul Sandu cânta mai multe stihuri din Starea I, a II-a și a III-a, Mihail Sadoveanu lăcrămă. Era mărturia unei simțiri calde pentru suferințele Celui ce pătimise atâta de la oameni.”
Ziarul de pe Net
