de Elena Marin ALEXE
Armăsar în galop
trece prin mine timpul
jefuindu-mă de zile si nopţi
păstrate printre ciudate vise
ce le-am retrăit aievea
într-o viaţă
L-aş apuca de frâu
să-i mai ostoiesc alegarea
dar “veşnicie’ stă scris pe fruntea lui
ridicată spre nevăzutele zări.
I-aş striga să se oprească
pentru o vreme cât o clipită măcar
el însă trece ca gândul dezlănţuit
biciuit parcă de o mână nevăzută
spre eternitate
În urma lui toamnele obosite
cern lacrimi pe cărări pustii
retrase prin colţurile inimii
acolo unde doar Ochiul Tau pătrunde
dintotdeauna
trece prin mine timpul
jefuindu-mă de zile si nopţi
păstrate printre ciudate vise
ce le-am retrăit aievea
într-o viaţă
L-aş apuca de frâu
să-i mai ostoiesc alegarea
dar “veşnicie’ stă scris pe fruntea lui
ridicată spre nevăzutele zări.
I-aş striga să se oprească
pentru o vreme cât o clipită măcar
el însă trece ca gândul dezlănţuit
biciuit parcă de o mână nevăzută
spre eternitate
În urma lui toamnele obosite
cern lacrimi pe cărări pustii
retrase prin colţurile inimii
acolo unde doar Ochiul Tau pătrunde
dintotdeauna