La sfârşitul săptămânii trecute mi-a picat în mână, prin intermediul bibliotecarului Ionel ŞTEFAN de la Biblioteca sătească „Mihai LEONTE” din Petia, comuna Buneşti, o carte înfăşurată, încă, nu în modernii pixeli, ci în mirosul clasicizat de tipăritură al Copy&Print Center Iaşi sau, cum plastic o spune prefaţatorul, „în aburii scoaterii din cuptorul binecuvântat al sufletului poetului”.
Cartea, apărută la editura coordonată de poetul Gheorghe A. STROIA („Armonii culturale” din Adjud) este scrisă, tehnoredactată, corectată şi semnată de neobositul condeier Mihai LEONTE, membru al Ligii Scriitorilor din România, Filiala Banat, plecat de aproape şase decenii de pe aceste meleaguri spre care îl trag ades amintirile: „Astfel am adunat an după an,/ Colecţie de multe calendare…”(„Geamantane cu calendare”).
Răspuns firesc şi consistent ce vine din nevoile eclatante ale spiritelor superioare (este gândul pe care preot prof.dr.Florin GRIGORESCU îl subliniază în prefaţă), volumul de versuri, articole diverse şi povestiri strânse sub titlul MEANDRE ALTRUISTE reprezintă un nou gest de generozitate, nu atât spirituală („M-am gândit acum sau altădată,/ Că se aşteaptă un vers de la mine…”, mărturiseşte poetul în „Aştepţi un vers”), cât propriu-zisă (prietenii şi colaboratorii săi, care au primit deja gratuit volumul, ştiu de ce!).
Poetul şi scriitorul a copilărit şi a învăţat carte la Petia şi la Buneşti, de unde (după decesul prematur al mamei şi recăsătorirea tatălui) a plecat pentru câţiva ani la rudele sale din Rădăşeni, la familia Sandu, unde verişoarele sale mai mari, Ana (căsătorită Tudosă) şi Elena (căsătorită Andrieş, mai cunoscută ca „poeta de la Rădăşeni” sau „bunicuţa de pe net”) i-au întreţinut dorinţa de cunoaştere. De aici a plecat să-şi finalizeze studiile, cu popasuri de luni sau ani, la Zlatna, Baia de Arieş, Valea Călugărească, ajungând la Moldova Nouă, unde s-a stabilit, s-a căsătorit, are familie şi domiciliază. Aici a fost maistru principal minier subteran, până în anul 1990, dar – deşi s-a pensionat – Mihai LEONTE nu conteneşte să-şi depună activitatea în mai multe domenii extraprofesionale, refuzând să se cantoneze într-o existenţă liniară şi fără perspectivă. Ce mai: refuzând să se lase doborât de ani („Am stâns ani în portofel,/Un fel de avere fadă…”), de boli, de gânduri, de evenimente („Ai plecat în prima zi de toamnă,/M-ai lăsat pe mine singur, Ană…”)!
Iată-l! Membru al Cenaclului Literar „Pavel Dan” din Turda (1963-1965), evidenţiat cu Diploma cu rang de Medalie de Argint de către Asociaţia Filateliştilor din România (unde este membru din 1976), şahist prin corespondenţă (1978-1982), fondator al Asociaţiei Pensionarilor şi al CARP Moldova Nouă (pe care le şi conduce, după ce au fuzionat în anul 1993), ales (1994) şi reales (1998) în Consiliul Naţional al UGPR, ales (1992) consilier local (independent) în oraşul Moldova Nouă şi consilier judeţean (independent) în judeţul Caraş-Severin, membru al Asociaţiei Amatorilor de Ştiinţă şi Cultură din Bucureşti, colaborator al Asociaţiei Pro-Democraţia, Club Reşiţa, fotograf amator, organizator al Expoziţiei Fotografice anuale „Bătrânii noştri”… Şi încă…!
Mărturisesc că, pentru a-i urmări activitatea prin ziarele şi revistele culturale ale vremii sau pe la posturile de radio pe unde colaborează ar fi fost necesară munca unei echipe de critici literari plătiţi cu normă întreagă, ca şi pentru a constata repeziciunea cu care-şi răspândeşte creaţiile personale şi nu numai (v-am spus că este un generos, dacă n-aţi reţinut că MEANDRELE sunt ALTRUISTE!) pe site-urile literare sau în reţelele de socializare.
Aşadar, dând dovadă de un altruism adus dintr-o altă lume în breasla scriitoricească, în care invidia, mâncătoria şi interesele grupate în jurul „boierilor minţii” fac şi desfac, Mihai LEONTE nu s-a mulţumit să-şi tipărească propriile creaţii (începând cu anul 1999), tipărituri cuprinse în peste 2.000 de pagini format A5 şi care, dacă ar fi enumerate, ar ocupa câteva pagini, aşa cum o fac în cartea despre care tocmai scriu/citeşti, într-un „Portret de autor…”.
El a pornit, totodată, o adevărată ofensivă de încurajare a autorilor aflaţi la vârsta începuturilor, dar şi a acelor încă insuficient promovaţi sau chiar a unora consacraţi (căci arătaţi-mi un poet sătul de glorie!), postându-le creaţiile în mediul virtual sau alcătuind pentru aceştia şi împreună cu ei o sumedenie de volume antologice, celebrele (de acum) antologii ale poeţilor de pe net. „Când va fi să mor, inevitabil,/ Faceţi-mi loc în vreo antologie…”, ne îndeamnă, inspirat, în poezia „Antologie”.
Au rezultat, din acest amplu efort („inspiraţie de bun simţ şi expiraţie de complexitate vitală a scriitorului Mihai LEONTE”, spune părintele GRIGORESCU în prefaţă), adevărate cărţi cu prieteni pe care, de multe ori, le-a şi sponsorizat. Lansările acestora au prilejuit întâlniri şi reîntâlniri ale creatorilor din toate generaţiile, din toate zonele ţării şi din toate mediile sociale, cel mai recent exemplu fiind cel din data de 19 septembrie 2014, de la Petia Buneştilor, când şi-au dat întâlnire cu Mihai LEONTE (poet, scriitor şi publicist din Moldova Nouă), pentru AMETISTE MOLDAVE – şi iată-i acum prezenţi şi în MEANDRE ALTRUISTE – următorii autori:
Constanţa ABĂLAŞEI- DONOSĂ (pictor, grafician şi poet din Brăila),
Elena ANDRIEŞ (poeta din Rădăşeni),
Todirel CĂLUGĂRIŢA ( eseist din Rădăşeni, colaborator permanent al Ziarului de pe Net),
Ovidiu DONISĂ (poetul-jandarm din Suceava),
Felicia-Niculina LĂMĂŞANU (poeta din Mihăieşti/Horodniceni),
Violeta Sabina LAZĂR ( poeta-fotograf din Paşcani),
Carmen SIMION (inginera-poet din Paşcani),
Silvia Simina ŞCLADAN (profesor inginer, poetă şi publicistă din Suceava),
Ioan ŞTEFAN (bibliotecarul-artist din Petia/Buneşti),
Veronica ŞTEFAN (jurista-poet din Suceava),
Dumitru VIZITEU (consilierul-poet din Buneşti).
Lor li s-au alăturat, atunci şi în volumul de faţă, Ludmila BOLBOCEANU-GRAMA (conf. univ.dr. în Chişinău, Republica Moldova), Rodica RODEAN (preşedinte al Asociaţiei „Universul Prieteniei” din Iaşi), Alma GAVRIL (studentă, colaboratoare permanentă a Ziarului de pe Net), Mihaela BUCULEI (corespondentă pentru judeţul Suceava la Radio România Actualităţi) şi Silviu BUCULEI (colaborator la „Lumea Satului”).
Împreună cu autorul, ei ne vor spune povestea zilei de 19 septembrie 2014, a întâlnirii de la Petia, a alcătuirii, lansării şi receptării cărţii AMETISTE MOLDAVE, a inaugurării Bibliotecii „Mihai LEONTE” şi a Muzeului sătesc care va fi cât de curând neînstare să adăpostească, aşa cum s-a propus, toată munca de o viaţă a poetului.
După prefaţă, portretul de autor şi gândurile primarului ing.Matei LUPU despre „cetăţeanul poet al oraşului Moldova Nouă” şi ale primarului Gheorghiţă BERARU despre cetăţeanul de onoare al comunei Buneşti, după interviul acordat poetului constănţean Valerian MIHOC pentru www.confluenţe.ro, miezul cărţii îl constituie cele mai recente poezii, grupate în Ciclul de versuri MEANDRE ALTRUISTE.
O surpriză pentru Ziarul de pe Net ne este făcută de către autor, el însuşi asiduu colaborator al ZdpN, care a găsit loc în carte şi articolelor publicate de noi în preajma evenimentelor, încercări personale de a realiza portrete ale creatorilor antologaţi, având la îndemână doar urmele lăsate de ei în presă, pe site-urile literare, pe bloguri sau în reţelele de socializare.
În final, cititorul consecvent va fi răsplătit cu delicioasele întâmplări de altădată din Ciclul de povestiri „Zmeurica” şi se va întâlni cu articolele (proza scurtă) din ciclul ce a dat numele cărţii.
Un volum greu încadrabil (i-aş spune tot carte cu sau, mai bine, despre prieteni), dar care se poate răsfoi cu plăcere şi se poate citi oriunde, cititorul nesimţindu-se încorsetat să parcurgă întregul text, cap-coadă, ci lăsându-i-se opţiunea, potrivit dispoziţiei, pentru pagina asupra căreia îi poposesc ochii când se (mai) deschide (câte o) carte(a) sau pentru pâlcul de pagini ce-i trezeşte interesul la un moment dat. Scriitorul ne călăuzeşte printre rânduri, confesându-se:
„nu mi-am propus vreodată să realizez ceva care să fiu sigur că va plăcea cuiva. Am scris doar ce am considerat că place sufletului meu sau inimii mele.” Ceea ce nu-i puţin lucru!
Între timp, Mihai LEONTE a trecut cu entuziasm la următorul volum, pe care îl va semna împreună cu prietenii şi care se va chema, cel mai probabil, „Acorduri moldave”. Chiar dacă, spune el în poezia „Timp consumat”:
„Ora mea nu a trecut,
Mai ţin câte un discurs.
Despre ce a fost,
Căci nu pot să mă
Aventurez în viitor!”,
noi tot îl aşteptăm, să se aventureze cât mai curând, în vechea Moldovă…
Todirel CĂLUGĂRIŢA
Ziarul de pe Net
