“Un tânăr rom își învinge soarta prin muncă și ambiție”
de Lucia HACMAN
Centrul de Plasament „Ion Holban” din Iași este casa a peste 100 de copii, iar în sânul acestei familii a fost primit în urmă cu doi ani și Alexandru Grosu. Stă la ultimul etaj al uneia dintre cele două clădiri ale centrului, într-o cameră veselă cu mobilier nou, jaluzele, parchet și baie în cameră. Este foarte curat, lucrurile sunt atent aranjate, hainele stau toate în dulap pe umerașe, iar pe masa de lucru se găsesc un laptop, niște hârtii și câteva pixuri.
În cei 21 de ani Alexandru a trăit cât alții în 50. S-a născut la Focșani într-o familie de romi și a fost abandonat la spital când cântărea numai 1,8 kilograme pentru că părinții lui mai aveau șapte frați acasă și o situație materială precară și complicată pentru a avea grijă de un copil prematur. Mama s-a recăsătorit după ce primul soț a murit, iar după nașterea lui Alexandru părinții s-au mutat în comuna Ruginoasa din județul Iași. Mezinul familiei, Alexandru, a fost preluat de centrul de plasament din Bogdănești (Iași) unde a stat până la vârsta de 13 ani și a terminat patru clase.
Băiatul brunet cu ochii negri mari, năzbâtios a câștigat repede simpatia unei familii de asistenți sociali de la centru care au vrut să-l adopte. Părinții nu au vrut așa că la 14 ani s-a întors acasă unde a locuit patru ani. Cât a stat acasă, a renunțat la școală, în mare parte din cauza părinților care consumau alcool și a scandalurilor zilnice.
Pentru că acasă nu mai putea sta a ajuns să locuiască cu sora lui la Pașcani care avea de întreținut 9 copii și nu putea să-i ofere decât o saltea pe care să doarmă. Pentru a se întreține, Alexandru făcea curat în scări de bloc, iar banii pe care-i strângea îi punea într-o sticluță cu nisip și îi dădea surorii lui. Păstra și pentru el câțiva lei ca să poată să-și ia ceva de mâncare și să facă o baie la o spălătorie din oraș. De altfel, Alexandru a avut o problemă de sănătate destul de serioasă pe vremea când locuia la sora lui și nu făcea baie la timp, iar sub brațul drept a dezvoltat un ganglion care a trebuit operat și a avut nevoie de aproape două luni de recuperare. Suferea mult că nu a mai putut merge la școală pentru că toți din familia lui nu au decât patru clase.
S-a dus la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Pașcani și a cerut ajutor pentru a se înscrie la școală. „Destinul ni-l construim noi nu altcineva deși de multe ori nu realizez cum am ajuns la acest nivel”, spune Alexandru. Centrul de plasament din Pașcani urma să-i fie casă, iar la Școala Specială a putut să facă gimnaziul. Tot aici la vârsta de 16 ani a descoperit cântatul. Din pură curiozitate a mers la Clubul Copiilor , nu știa ce sunt lecțiile de canto și nu făcuse niciodată vocalize, dar ajuns acolo și a zis că vrea să cânte. A primit un text, a prins imediat ritmul iar profesoara coordonatoare și-a dat seama că Alexandru are ureche muzicală. După câteva ore de canto s-a văzut o evoluție. Talentul îl moștenește de la mama sa care îi cânta colinde și plângea transmițându-i o emoție specială. „Aceeași emoție o simt și eu când cânt și încerc să o împărtășesc”, povestește Alexandru.
Cântatul i-a schimbat viața în bine și pentru că îi place muzica populară a participat la Concursul Interjudețean de Folclor pentru Elevi „Comorile Neamțului” unde a fost remarcat de cei de la Palatul Copiilor din Iași. Aici a făcut lecții de canto pentru show-ul de televiziune X Factor la care a participat în 2011. După înscriere a trecut de preselecțiile din Iași, a mers la București unde a depășit prima probă de jurat cu publicul, a ajuns la audiții la faza de pregătire în boot camp iar acolo a trecut de proba interpretatului unei piese în engleză, a unei piese pregătite de concurenți împreună cu jurații, dar a picat proba de coregrafie. A fost invitat însă de Crăciun alături de alți 9 concurenți să cânte colinde și cu banii primiți de la X Factor, 1.000 de euro, și-a cumpărat un laptop. Participarea la acest concurs a fost o experiență atât de frumoasă pentru Alexandru încât în 2014 a participat din nou dar n-a trecut de audiții. Își continuă lecțiile de canto la Palatul Copiilor și cântă muzică populară la concursuri și festivaluri, ultima participare fiind în vară la Festivalul Internațional de Folclor „Cătălina” din Iași. De peste tot s-a întors cu diplome iar în acest an își dorește să cânte alături de interpretul Ion Paladi pe care-l admiră și cu care spune că se aseamănă la voce. Costumul popular l-a primit de la o educatoare din centrul de plasament, iar bundița a primit-o cadou de la mama sa. Cântă și muzică ușoară, dar cea populară l-a reprezentat mereu pentru că este o ladă plină cu tradiții pe care el vrea să o transmită mai departe.
Pe lângă cântat, lui Alexandru îi place foarte mult să gătească. S-a înscris la o școală postliceală de patiseri-bucătari și va sta la centru până încheie studiile peste trei ani. Gătitul îl liniștește și îl face să zâmbească de fiecare dată când este în bucătărie. Pe lângă practica de la școală Alexandru a mai lucrat vara trecută la un restaurant și speră să facă o meserie din această pasiune. De la centru primește 28 de lei/lună, bani de buzunar, trei mese pe zi, rechizite și haine. Are nevoie însă de bani pentru orele de canto și pentru deplasările la festivalurile folclorice așa că își caută un job.
Este o fire foarte activă și în timpul liber face voluntariat. S-a înscris în mai multe fundații și asociații și îi place foarte mult să ajute copiii care au probleme financiare, deficiențe sau pe cei abandonați. Astfel, se joacă cu cei cei mici și-i ajută la teme. „Îmi plac foarte mult copiii, mă atașez repede de ei și ei de mine. Pot să-i înțeleg foarte bine prin ce trec pentru că nici viața mea nu a fost ușoară”, spune Alexandru. Prima data a făcut acest lucru la Pașcani unde a lucrat cu copiii cu sindrom Down. În centru se ocupă de organizarea serilor de karaoke și evenimente de sărbători. Experiență are de la Ateneul Tătărași unde de asemenea a fost voluntar dar și de la Palatul Copiilor unde se ocupă de sonorizare la spectacole după ce un profesor de acolo l-a inițiat în acest domeniu și îl cheamă la fiecare eveniment. Nu ratează nici activitățile organizate la școală, iar ultima participare a fost la proiectul „Sănătatea ta contează”, la care împreună cu colegii a făcut materiale promoționale și le-a prezentat în două școli din oraș.
Păstrează legătura cu familia pe internet, atât cu părinții, cât și cu frații care au plecat majoritatea în Franța dar nu primește niciun fel de ajutor de la ei. Acum familia lui este reprezentată de cei de la centru, iar pe viitor își dorește o familie a sa. A suferit că nu i-a avut pe ai lui lângă el dar a învățat să privească partea plină a paharului și se bucură că a reușit să învețe carte pentru că asta îi va deschide noi orizonturi.
*Articolul este scris in cadrul proiectului “Privește dincolo de aparențe”, implementat de Asociația pentru Dezvoltare Continuă AD Plus, proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.
de Lucia Hacman
