Doinăde Elena Marin Alexe
Alină-mă, Doamne, alină,
De jale mi-e inima plină.
Ascultă-mă, ruga fierbinte
Se-nalţă spre Tine, Părinte.
Atinge-mă, crede şi iartă,
Povara e grea, Tu mi-o poartă.
Vorbeşte-mi de cer, de iubire
Mai şterge-mi a firii pornire,
Te pleacă, aştept a Ta milă,
Mă pierd într-o lume ostilă.
Tu pune-Ţi iar mâna pe mine,
Transformă tot răul în bine
Alungă-mi tristeţile, toate,
Trezeşte izvoare secate,
Să-mi sorb cu nesaţ bucuria,
În alb să îmi port mărturia.
Culcată sub culmea iubită,
Mă scapă, te rog, de ispită.
Tânjesc după zări de lumină,
Privirea de cer mi se-anină.
Speranţa se-avântă spre Tine,
Priveşte, Isuse la mine.
Cu milă, ascultă şi iartă,
Mai bate-mi o dată în poartă,
Durerea arunc-o-n uitare,
Te-ndură şi dă-mi vindecare.
Alină-mă, sufletul cheamă
Mă scapă, de grijă, de teamă,
Pe suflet îmi cerne iubirea,
Mai fă-mă să gust fericirea.
