Remember
de Elena Marin Alexe
Mă-ntorc ades prin vreme şi Te zăresc pe-un munte,
Răpus printre blesteme, cu spini înfipţi pe frunte,
În jurul Tău, străinii, cu-apucaturi barbare,
Nu-Ţi înţeleg menirea, vor doar să Te omoare.
Prea multă acuzare, durerea Te-mpresoară,
Romanii duri şi gloata din jur Te înfioară.
Se-ncrâncenează cerul de-atâta întristare,
Din palme-Ţi muşcă fierul cu sete arzătoare.
ÎL strigi încet pe Tatăl, dar nu-I auzi răspunsul,
Rămâi întins pe cruce, din ochi te spală plânsul.
Căci ai ales, Isuse, ca dragostea divină
Să ispăşească totul, să ne absolvi de tină.
Prin jertfă Tu, Iubire, instaurezi Lumină,
Făclie peste veacuri în inima creştină.
C-Ai înviat Hristoase şi-n glorie domneşti
Pe tronul nemuririi, de-apururi Doamne Eşti
