Perioada relativei libertăți culturale din secolul trecut ( eu aş adăuga şi vremea decrețeilor… ) i-a dat ocazia lui Lucian Pintilie să facă “Reconstituirea”. O oglindă a societății oamenilor muncii care se va dori mai apoi multilateral dezvoltată, dar care avea opacități grave. Munca organelor īn moralizarea maselor capătă aspecte cånd groteşti, cånd hilare, aşa încât cenzura comunistă nu cred că a avut cum să taie. Mult mai simplă a fost retragerea peliculei.
După ce a avut răbdarea să vadă filmul cap – coadă, un proapăt absolvent de facultate mi-a spus că nu crede că aşa ceva s-ar fi putut petrece la noi. Ba bine că nu ! Văzută astăzi de un matur, “Reconstituirea” nu îți poate reprima o întrebare : cum a fost posibil ?
Mă gândesc doar că oamenii au fost sub vremi. Restul e istorie. O istorie pe care, câteodată, o reconstituim cu interes, cu amărăciune, cu mândrie, cu bucurii, cu înjurături…
TEODOR PUŞCAŞU
