De astazi, evident, sunt mai bătrân
de Sorin POCLITARU
De astazi, evident, sunt mai bătrân
Decât o colonie de țestoase,
Am căpătat culori nesănătoase,
Şi o privire tristă, de român.
Încep să simt dureri articulare,
Mă dor genunchii, umerii şi-n gât,
Mă doare un rinichi foarte urât,
Ficatul, splina, dar ce nu mă doare?
Prietenii de o viață îmi vorbesc
De pensie ca despre-o reuşită,
Şi ne trimitem leacuri de artrită,
Ce-am auzit că foarte folosesc.
Dorm mai puțin şi sforăi permanent,
Din patul meu răzbate o gălăgie
De parca aş dormi cu-o herghelie,
Sau într-o tobă de eşapament.
De la o vreme nu găsesc temei
Nici pentru vicii, le-am uitat pe toate,
Nu mai fumez de-un veac şi jumătate,
Şi-am alergii la vinuri şi femei.
Primesc mesaje de încurajare
De genul “vârsta nu-i în buletin”,
Sau “la bărbați se-ntâmplă ca la vin,
Cu cât mai vechi, cu-atât mai bun, se pare”.
Prietenii mă sună grobian
Să mă întrebe dacă mă mai ține,
Şi mă anunță:”trecem pe la tine
Să bem un whisky foarte scoțian.”
Am încercat, timid, să mă apropii
De cele sfinte, chestie firească,
Şi-am observat că-ncep să mă iubească,
Şi-s pofticioşi,privind la mine, popii.
Mă bucur că de-o vreme nu mai plouă,
Şi pot ieşi la un grătar în spate,
Ma pup şi-mi urez singur sănătate,
Şi îmi doresc s-ajung la 69.
Ziarul de pe Net
