Bătrâna
de Elena Marin Alexe
Cobor pe-o potecă,
Spre-o gură de rai
Şi-ntreb o bătrână:
– Mata, câţi ani ai?
S-opreşte din cale
Cu fruntea plecată,
Proptită-n toiag,
Cu vorba înceată.
– Trec anii ca zorii,
Abia dacă-i vezi.
Sunt tare bătrănă,
De vrei să mă crezi.
– Sunt veche, ca lumea
Prin care cobor
Şi tristă ca ploaia,
Cea plânsă de nor.
– Aştept încă ziua
S-apară în prag
Venit de departe,
Băiatul meu drag.
– În beznă târziu
Când lampa o sting,
Mă-nchin să mă culc
Şi numele-i strig.
