Stația de epurare din Fălticeni a fost finalizată, se așteaptă recepția

În sfârșit, avem o lucrare încheiată la Fălticeni, mai exact stația de epurare. Așa cum scrie negru pe alb în documente, începerea lucrărilor s-a făcut pe 25.03.2013, iar finalizarea era prevăzută pe 25.10.2015. Antreprenor :  Veolia Water Solutions & Technologies Romania,  valoarea contractului 37.525.820, 24 lei, așa, la centimă.  Buuuuun, hai să vedem ce s-a lucrat cu fonduri europene.  Ajunși acolo, paznicul ne direcționează spre inginera șefă, îi mulțumim, dibuim intrarea.

Batem la ușă, dar nu ne răspunde nimeni, ne mai învârtim puțin, oftăm și facem poze.  Colegul Mișu își cară cam abătut gentuța pe umăr.  Salutăm cu voce tare, poate ne aude cineva ( vorba cântecului ), în față ne iese un tip glumeț :  “Ați venit să luați interviu ? S-au făcut multe pe aici, dar mai trebuie făcut… de demolat, de făcut curățenie, probe…”    Mergem alene, omul nu știe ce să mai zică, ne direcționează spre inginera DULCEANU. Vine cu noi, regula e regulă ! Ne prezentăm, spunem scopul vizitei, doamna ne invită să luăm loc, dar nu e sigură că putem face poze.  Oricum, ne asigură că, din punctul ei de vedere, nu ar fi nici o problemă. Vorbește cu antreprenorul de proiect ALEXANDRESCU și primește rugămintea să-l însotească pe fotoreporterul ZdpN.   Colegul meu e rugat ca la final să treacă pe la șef, să vadă pozele.  “Știți, și noi depindem ba de unul, ba de altul”.

Doamna ne arată schema generală a stației și începe cu date tehnice : capacitatea e de 83 de litri pe secundă, există și un bazin care poate prelua ploaia torențială timp de 20 de minute, pe urmă urmând preluarea în circuit.  “Acuma depinde cât o să ne înmulțim noi ca locuitori”.   Bună observație, dar ne amintim că încă nu s-a făcut recepția stației.  “Urmează să se constituie comisia,  spune inginera DULCEANU,  va fi președinte dl. ONOFRICIUC de la Suceava, de la Fălticeni dl. director”.  Vedem locul unde va fi amenajată magazia de materiale, fotografiem bazinul care va prelua apa în exces. Miroase greu, dar în poze sigur nu va răzbate damful.  Trecem pe lângă rezervorul de biogaz, observăm grătarele rare și grătarele dese, denisipatorul, decantoarele primare, bazinul de aerare, decantoare secundare și linia nămolului.

Ne mai aducem și noi aminte de trecut, iar doamna ne dă dreptate.  “Înainte era mai mare stația, dar aveam și industrie, iar o parte era neutilizată, n-avea rost.  A fost făcută atunci în ideea că întreprinderea chimică va trăi de-a pururi.  Asta a fost.  Acum apă industrială nu mai avem, populația a scăzut”.    Ce s-ar întâmpla dacă nu ar face față stația ?  “S-ar extinde”.   Totuși, poate că în viitor, peste ani, va mai avea Fălticeniul industrie.  Vedem un strat murdar pe fundul bazinului, dar suntem lămuriți că e vorba de  „nămolul care conține microorganisme și care curăță apa, avem și broaște acolo, deci e apa de calitate”.   Ajungem la stația de tratare cu lapte de var și cu clorură, dacă am reținut bine, pentru că nu am fost niciodată tari la chimie.  Dăm peste un câine cam jerpelit care se învârte pe acolo, ne miroase, se dă pe lângă noi, pare cam flămând, la un moment nu avem încotro și îi spunem  marș.

Suntem invitați să vedem și bazinul de tratare biologică a apei.  Întrebăm câți muncitori vor activa, 19 ni se răspunde, operatori, electricieni, laboranți.  Ca să vedeți ce înseamnă tehnologia, în timpuri comuniste erau 65 ! Ajungem la partea de tratare biologică a apei, suntem iar prinși pe picior greșit de termenii tehnici, doamna ne explică pe larg.  „Așa arată un nămol bine tratat, de calitate, cu o peliculă de apă liberă deasupra. Nu miroase…”  Așa-i, nu miroase.  Dar soarele ne arde.

Ne despărțim de doamna DULCEANU, care ne direcționează spre cașcarabeta albă a antreprenorului ALEXANDRESCU.  Îi mulțumim, a fost foarte amabilă.  Ca să ne fie clar, domnul ne spune de la bun început că “politicul e implicat în ziare în general”.  De la el aflăm că stația e proiectată pentru 33.000 de locuitori populație echivalentă, adică și fabricile care deversează sunt incluse la populație echivalentă, așa a fost în cerințe.  “Capacitatea e supradimensionată, cam dublu”. Recepția lucrării mai durează un pic, comisia trebuie să-și facă treaba în liniște.  Interlocutorul nostru e mulțumit că la Fălticeni e prima stație care a pornit în Moldova, dar se întristează că nu s-au cheltuit fondurile în restul județelor, nu e OK deloc, cheltuirea fondurilor ajunge undeva la 55 %.  Iar dacă nu se termină în 2015, fondurile se pierd.  Dar asta nu mai depinde de noi ! Bine măcar că s-a terminat stația din Fălticeni…

SORIN NICA

MIHAI SPÎNU