Dacă ar fi să am un blazon aş folosi bine’nţeles imaginea ei, a Florii Soarelui.
Şi dacă ar fi să-mi aleg un buchet preferat, aş alege tot florile ei, fără să stau prea mult pe ganduri. E deajuns s-o privesc şi mă simt invăluită intr-un mister ce- mi poartă gândul spre alta lume, unde intunericul nu-si poate găsi loc.
Puternică, demnă si frumoasă emblemă a dragostei. Dar ce-mi place mai mult la ea, este fidelitatea cu care işi urmează iubitul, întorcându-şi capul încoronat de bogăţia pletelor de aur, după el, cât este ziua de lungă… până când răcoarea nopţii o învăluie şi o protejează ca o mamă iubitoare.
Biata floare, priveşte spre iubitul ei, implorând şi promiţând statornicie iar când astrul coboară spre asfiinţit să se culce, ea işi pleacă fruntea cu supunere absolută şi lacrimile ei se infig ca niste pumnale în obrazu-i înfierbântat de săruturile lui fierbinţi. În semn de iubire necondiţionată îl urmareşte cu privirea până când dispare şi ultima rază din lumina lui. Rămasă singură îşi plânge dorul..păsărilor care se opresc s-o asculte până târziu. Spre zori când faţa i se umple de lacrimi, îşi ridică din nou capul şi-l imploră să -i sărute obrazul plans, care se transformă în seminţe gustoase, căci poartă pe ele urma sărutului fierbinte, plin de dragoste înfocată nepieritoare.
S-au scris multe legende despre ea, dar ce am scris eu nu-i legendă, ci doar povestea de iubire a Florii-soarelui, pe care mi-a spus-o printre lacrimi, într-o seară de august, la capătul grădinii mele, ea însaşi, Iubita soarelui.Am ascultat-o cu inima strânsă şi aproape că nu am observat primele umbre ale amurgului ce-şi dăltuiau cuprul roşiatic printre crengile sfâşiate de zăduful zilei.
Greu m-am desprins din povestea florii magnifice şi cu paşi de plumb m-am îndepărtat de ea, lăsând-o acolo, captivă în dragostea ei care a pecetluit-o cu singurătate şi durere. Ştiam că aşa o vor găsi zorile aşteptându-şi Mirele cu răbdare. Am mai privit o dată în urmă şi am zărit-o cu fruntea plecată într-o rugăciune adâncă şi lungă cât noaptea de vară.
de Elena Marin Alexe
