Clădirea de pe strada Sucevei, nr. 47, care altădată a adăpostit consulatul austriac la Fălticeni, abia mai stă în picioare, cu acoperișul spart și cu pereții degradați. Fără uși și ferestre, edificiul ridicat la începutul secolului trecut și care aparține Consiliului Județean este o pată hâdă pe fața unui oraș care se laudă cu tradițiile și viața culturală.
Mai interesează pe cineva că pe actuala strada Sucevei, la nr. 47, a funcționat până în 1918 consulatul austriac ? Mai interesează pe cineva că imobilul a fost preluat apoi de Academia Română, iar în anii comunismului a fost atribuit staţiunii de cercetări pomicole ? Și, mai ales, chiar mai interesează pe cineva că fostul consulat austriac va deveni, în curând, un maldăr de moloz ?
Comuniștii au îngrijit, democrații au distrus
Căderea comunismului a prins clădirea într-o perioadă propice, după o reparație parțială. Acolo nu numai că se muncea în birouri, dar se mai organizau și chefuri la vestita cramă dinspre livadă. Departe de noi gândul de a ridica în slăvi rezultatele umflate de dinainte de 1990, dar realitatea arată că anii următori au adus dezastrul și în ceea ce privește clădirea cu turn. Să ne întoarcem în timp.
După ce Direcția pentru Agricultură declara disponibilizarea imobilului de pe strada Sucevei, pe 28 noiembrie 2003 președintele Consiliului Județean GAVRIL MÎRZA iniția proiectul de acceptare a preluării imobilului având în vedere “necesitatea înființării unor cămine de bătrâni în care să se asigure condiții decente de viață persoanelor în vârstă, singure, suferinde și cu posibilități materiale reduse”.
Datele de identificare precizau clar, atenție, “locuință corp A+B suprafață construită 570 metri pătrați, suprafață teren 6.026 metri pătrați”. Veți vedea, precizarea este importantă pentru derularea evenimentelor.
Pe 10 iunie 2004 prim-ministrul ADRIAN NĂSTASE hotăra trecerea fără plată a imobilului din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Agriculturii în domeniul public al județului Suceava și în administrarea Consiliului Județean.
Datele de notificare făceau referire la aceeași suprafață construită și la aceeași suprafață de teren. Bun până aici…
Dar, surpriză, după numai 2 luni, pe 23 august 2004, directorul executiv al Direcției pentru Agricultură ATANASĂ NISTOR și directorul adjunct MONICA UNGUREANU predau șefului Consiliului Județean GAVRIL MÎRZA o suprafață mai mică, respectiv 4.612 metri pătrați. Pe protocol figurează semnăturile lui NISTOR și UNGUREANU, respectiv a directorului adjunct CJ MIRCEA POPOVICI.
Protocolul de predare / primire poartă o însemnare interogativă “Din protocol se preia o suprafață de teren mai mică ?”, rămasă așa. Mijloacele fixe predate aveau o valoare de 1.296.881.124 lei, iar obiectele de inventar – 410.286 lei. Acestora li se adăugau documente contabile. Pe act sunt trecute inclusiv indexurile de consum electric la cele două corpuri de clădire.
Dar, pentru ca nebuloasa să fie totală, pe antetul anexei 1 la protocol aceeași mână a însemnat, spre veșnică aducere aminte, adevărata suprafață preluată de CJ de la Direcția pentru Agricultură.
Protocolul făcea referire la corpul A de locuință, din cărămidă, planșeu de lemn și învelitoare de tablă, la corpul B asemănător, la depozitul de carburanți din beton și la grupul sanitar de cărămidă.
Mai erau incluse împrejmuire gard din fier și scândură de brad, poartă din lemn brad de 5,15 metri și 3 suporți pentru flori din lemn de brad 3,30 metri x 0,32 metri.
Așa s-a derulat trecerea în administrarea Consiliului Județean. ZdpN va continua mâine povestea dureroasă a fostului consulat austriac.
TEODOR PUȘCAȘU
