Iarnă pierdută
de Elena Marin Alexe
Iarnă pierdută şi goală de tine,
treci în tăcere pe lângă mine.
Nu porţi mantaua albă pe umeri,
doar fulgi răzleţi cu grijă îi numeri.
Urci sus la munte pe vârfuri surde,
viscolul aprig prin văi nu s-aude.
Sania plânge, culcată-n şopron,
de dor de tine nu mai am somn.
Ridic spre ceruri o rugăciune,
aş vrea să ningă, vreau o minune.
Alină-mi dorul de alb ne-ntinat,
cerne-mi prin plete norul curat.
Dă Doamne iarna, alb de mătase,
ninge-mi pe suflet, clipe duioase.
Ziarul de pe Net
