În urmă cu câteva zile, un om deosebit s-a stins din viață. Vasile-Dorel POPESCU a plecat dintre noi mult prea devreme, la doar 67 ani.
Nu cred că este vreun fălticenean să nu-l fi cunoscut pe blândul director al Casei de Cultură, profesorul de matematică cu suflet de artist, care a iubit muzica și tinerii talentați.
La începuturile mele jurnalistice, în anul 1998, dl POPESCU m-a primit în biroul său, m-a tratat ca pe un apropiat și a încercat să vadă dincolo de aroganța tinereții mele.
Acolo, în camera de la Casa Tineretului, i-am cunoscut pe cei care au dat naștere primului ziar din Fălticeni, Opinia Fălticeneană, și care veneau periodic pentru ședințe de redacție.
Acolo, în camera de la Casa Tineretului, i-am cunoscut pe cei care au dat naștere primului ziar din Fălticeni, Opinia Fălticeneană, și care veneau periodic pentru ședințe de redacție.
Într-o seară, la o partidă prelungită de discuții, împreună cu dl POPESCU și “Maître” Dan BALDAZAR, am facut planuri pentru un număr diferit al Opiniei așa cum o vedeam eu, prin ochii zilnicăraiei practicate la vremea aceea la cotidianul Monitorul de Suceava. Și amândoi mă ascultau, de parcă aș fi spus ceva interesant, dar cred că mai degrabă le plăcea suflul meu tineresc. La sfârșit, mi-au aprobat planul și mi-au făcut pe loc o legitimație de redactor al Opiniei Fălticenene, pe care o păstrez și astăzi.
Din păcate, timpurile vitrege nu ne-au permis să ne ducem planul la bun sfârșit. Știu că sună greșit, dar banii erau scumpi în anii 90. Puțină lume își mai amintește faptul că Vasile POPESCU a reușit să țină în viață Casa de Cultură în timpurile cele mai grele, în care primarii și consilierii nu investeau în cultură, iar fălticenenii erau chiriași la ei acasă, în Casa Tineretului.
Clădirea era spoliată de șmecherii moștenitori ai tineretului comunist, care preluaseră prin Fundația pentru Tineret clădirea de pe strada Maior Ioan. Erau momente în care dl POPESCU nu primea de la primărie bani de chirie și era amenințat cu evacuarea de câte vreun șefuleț cu accent basarabean de la fundația suceveană.
Cu toate acestea, ușa lui a fost tot timpul deschisă fălticenenilor iubitori de frumos, în special al celor iubitori de muzică de toate felurile, de la trupe de rock, folk, hip-hop, etc.
Acesta era Dorel POPESCU, omul cu glas blajin, în spatele căruia stătea un suflet frumos, de artist. Un om blând, care trăia respirând muzică. Întocmai ca în imaginele pe care le-am primit de la Maître Dan și pe care am ținut să vi le arăt.
Acum, când glasul acesta s-a stins, nu îmi rămâne decât să-i spun, tardiv: mulțumesc.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Adio, domnule POPESCU !
SERGIU JIPA
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Un om modest, bine crescut si la locul lui. intotdeauna cu o vorba buna pentru fiecare si atent la nevoile celor din jur. Multi tineri de valoare plecati din Falticeni isi leaga inceputurile artistice de persoana lui. N-au avut loc de el diverse javre politice locale cat a fost consilier local si i-au otravit ultimii ani de activitate cu tot soiul de sicane. Mai ales traseistul dezgustator Ghiorghi Cornia…
Dumnezeu sa-l odihneasca!
A plecat prea repede.Un om dăruit culturii oraşului Fălticeni.