Într-un timp fără maluri
de Mihaela OANCEA
Pentru a nu dilua sensurile
sătule de atâtea cristalizări,
am ascuns povestea
în bulbii unei fucsii de apartament
și-am învățat să pictăm totul
cu cele șapte degete;
lumea ne-a devenit caleidoscop
în nuanțe de galben, albastru, verde ori roșu –
cam tot de atunci,
îndrăgostiții lui Chagall zboară liberi
într-un timp fără maluri,
mereu mână în mână.
Astăzi va fi cer senin!
Brazii stau cu faţa-n soare,
Zâmbitori, cu strai farin,
Pun cu jderii o prinsoare
Că va fi azi cer senin.
Duși sunt norii-aceia gri,
Dus e viscolul pârdalnic,
Soarele ne va-ncălzi,
Cu noi toți el va fi darnic!
Ce e drept, e frig puțin,
Dar e-atâta de frumos…
Sus, pe cer, mai trece lin
Doar un nor – un albatros.
Greu trezit, pe la amiază,
Cine credeţi că se-arată?
Iepurilă ce plonjează
Pe zăpada îngheţată.
Bate step, ușor valsează,
Pașii-ndată vrea să-i iasă,
Cu natura jubilează,
Nu mai e o zi geroasă!
Tii! Ce vreme minunată!
Zice Iepurilă când
Zboar’ săgeată pe-o covată,
Tot omătul spulberând!
Ursul doar e cam țâfnos,
Că a fost trezit devreme;
Vede astrul luminos
Și-un hârciog ce-i face semne.
Iese-alene din bârlog,
Iepurilă-l nimerește,
Nu e niciun pocinog,
Căci se înțeleg frățește.
Și-amândoi râd pe-nfundate,
Scutură de zor zăpadă,
Timp petrec de calitate,
Nici nu este loc de sfadă!
