În Săptămâna Luminată, la Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” din Fălticeni, copiii din clasele pregătitoare de la Şcoala gimnazială din Preuteşti şi cei de la Şcoala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” din Fălticeni s-au întâlnit la o Şezătoare. Desfăşurată în cadrul parteneriatului educaţional „Alfabetul prieteniei”, încheiat între cele două instituţii de invăţământ, joi, 5 mai a.c., s-a bifat la litera „Ş”, un eveniment coborât din tradiţie. Evenimentul a adus laolaltă copiii îndrumaţi de de prof. Florea Roxana şi, respectiv, prof. Bejenaru Manuela-Simona, pentru un spectacol îmbinat cu inocenţă, zâmbet, culoare, tradiţie şi lumină.
Păstrând linia evenimentelor desfăşurate cu ocazia Săbătorilor Pascale, manifestările „Oameni, locuri, obiceiuri” găzduite de acest muzeu, ajunse anul acesta la ediţia a XX-a, s-au extins firesc prin această serbare realizată de către copii sub îndrumarea dascălilor lor. Au venit îmbrăcaţi în portul popular românesc, aducând şi câteva din desenele realizate de ei, reprezentând ouă încondeiate. A fost o serbare, în care s-au recitat poezii, s-a cântat, s-a dansat, s-au spus glume şi ghicitori, aşa cum odată, în satele româneşti, la casa câte unui gospodar se intâmplau lucrurile, când oamenii se adunau pentru a trebălui, dar şi a se distra împreună. Şezătoarea era o clacă pentru a avea spor la treabă, dar cum ea merge(a) mai bine când este bună dispoziţie, glumele, cântecele, ghicitorile veneau de la sine. Iată că în acest fel ţăranul român devenea şi generator de spiritualitate, de cultură. În aceste imprejurări s-au născut cele mai frumoase creaţii populare.
Aceşti copii au venit să amintească audienţei de aceste tradiţii şi s-au purtat în cel mai autentic spirit românesc. Gazda, reprezentată de d-na director Maria Crăciun a ţinut să-i felicite pentru munca depusă, pentru respectul pe care îl poartă pentru costumul popular şi i-a încurajat să continue aceste tradiţii.
A fost un eveniment luminos şi dătător de speranţă că totuşi folclorul românesc va dăinui, în ciuda globalizării şi tehnologizării, că tradiţiile spirituale româneşti se vor susţine de la sine, prin noi înşine, prin copiii ce-l vor simţi ca făcând parte din însăşi fiinţa lor. Şi dacă atâtea populaţii migratoare s-au perindat peste spaţiul spiritual dacic şi nu au reuşit decât să-l şlefuiască, cred că acest filon transcedental existent aici îşi va menţine vie arderea sa, tradiţia populară fiind acel izvor nesecat de românism precum unul de apă vie.
Şi folclorul a înviat!
GABRIEL TODICĂ
