Fostul șef al Poliției Locale Fălticeni, Constantin PARASCA (60 ani), a încetat din viață azi-dimineață, la Spitalul Județean”Sf. Ioan” Suceava, unde era internat în urma unei operații la colon, iar starea sa de sănătate a evoluat nefavorabil după câteva zile din cauza unor complicații cardiace.
S-a născut la Fălticeni pe data 21.02.1956, unde a absolvit Liceul Teoretic “Nicu Gane” în anul 1975, după care a urmat cursurile Academiei Navale “Mircea cel Bătrân” din Constanța.
După o perioadă petrecută în marină, Constantin PARASCA a lucrat la Filatura de In și Cânepă din Fălticeni și, pentru o scurtă perioadă, a fost profesor.
În perioada 1993-2005 a fost comandantul Corpului de Gardieni Publici Fălticeni, șeful Poliției Comunitare din 2005 până în 2011, iar în perioada 2011-2012 a fost directorul Poliției Locale.
Dumnezeu să îl odiihnească!
Dumnezeu sa-l ierte! Putini mai apuca pensia…
Cat de mandri pot fi Coman,Buhlea,Stan ca au pe constiinta a doua victima a sistemului politic de interese de grup si personal,cum pot dormi linistiti cand Jimi Carja si Ticu Parasca s-au stins din viata provocandu-le boli nemiloase din cauza stresului si presiunilor asupra lor din cauza intereselor meschine ale ciumei rosii, acum m-am convins de aceasta ciuma care trebuie arsa, starpita,niste gunoaie PSD-iste.
Fantomele Jimi si Ticu o sa va bantuie toata viata bai Comane,”taranule” de Buhlea,betivanule de Nafornita si multi altii ca voi care nu aveti scrupule.
Abia astept sa pierde-ti alegerile si sa fiti huiduiti in oras si sa dispareti din politica falticeneana.
Bine punctat. O sa-i aiba pe constiinta si va veni si momentul platii. Romania o va duce mai bine cand va scapa de mafia rosie. Nu mai e mult …
Andrei eu din respect pentru familie n-as fi comentat ce ai comentat tu.
RIP Constantin Parasca.
Condoleante familiei.
DUMNEZEU SA IL ODIHNEASCA IN PACE!SINCERE CONDOLIANCE FAMILIEI INDURERATE
Salut Ticule,
Noi sintem ,Torel , prietenul tau cel mai bun, si Garica, fratele meu si fostii tai colegi de facultate de la marina.
Dumnezeu sa te odihneasca in pace!
Nu fi trist Ticule, cindva, ne vom intilni si ne vom povesti asa cum faceam de obicei in scurtele plimbari pe faleza din Falticeni.
Ne vom aminti de Nouadhibu, de Walvis Bay, Cape Town, Las Palmas.
Mai tii minte Ticule, cind am mers la Mamaia si am jucat tenis, si aveam o gaina vie de acasa, si am scapat-o si n-o mai puteam prinde?
Sau in parcul de la port, cind am petrecut o noapte, ca n-aveam unde dormi?
Sau drumurile de la Constanta la Falticeni cu nasu’? Si ce fericiti eram.
Ticule, sint tot acolo unde ma stii, si oricind ma vei cauta, ma vei gasi:
Pe colbul marilor din lume, unde am fost cindva impreuna.
Nu ai cum sa gresesti, de oricine ai intreba,iti va spune de mine.
Poti intreba delfinii si pescarusii, poti intreba zeul Neptun sau frumoasele amazoane,si sirenele iti vor spune de mine.ca doar impreuna le-am cunoscut, Ticule.
Dar pe ele, iti spun, le poti intreba doar la crepuscului de seara,la inginarea zilei cu noaptea.
Pe sirene le recunosti, cu capul de femeie, cu par lung si corp de peste. Au in mina o oglinda. Au voce frumoasa ca sa atraga corabiile spre ele, apoi sa le scufunde.
Poti intreba negrii din Africa, creolii din Caraibe, metisii din insulele Capului Verde, oamenii galbeni din China si Coreea.Mai poti intreba si cocorii , in drumul lor lung ,cind se intorc din
Africa, iti vor spune ca ne-am intilnit in insulele Trinitad Tobago.
I-am indrumat spre Dunare, unde-si fac cuibul in virf de stilp.
Ma mai poti gasi pe peronul pustiu al unei garii pustii, fara trenuri, peronul din Falticeni, unde urcam si coboram din acel tren de clasa a treia, si mergeam pina la Dolhasca, apoi luam acceleratul de Constanta.Acum Ticule, sinele de cale ferata sint umplute cu verdeata si ma uit
Cum pasarile ciugulesc dintre sine, ultimele seminte de griu care au mai cazut din vagoane.
E o gara pustie cu afise vechi, care indruma calatorii spre zari necunoscute.
Ma vei vedea stind pe treptele de piatra ale garii vechi, cu acoperisul de de tigla veche, rosie, sparta de vremuri si vint. Asa cum stateam amindoi,Ticule, fara griji, desi nu aveam un ban
Si voi sta acolo sa te astept, stiind sigur ca vei veni.
Ma vei recunoaste, nu mai e nimeni acolo,vei vedea un om care se uita spre nicaieri. Cu capul intre miini.
Te vei aseza linga mine, vei tacea, vom tacea impreuna despre alceva, asa cum faceam atunci cind eram pe mare, si furtuna ne legana puternic, in Vest Africa.
Acela este peronul terminal al marilor.
Va fi toamna, o toamna frumoasa cu frunze ruginii imprastiate pe dalele smulse din peronul garii vechi.
Peron ce a fost calcat de multi pasi, care i-a dus pe oamenii spre locuri de unde nu s-au mai intors.
Mai incolo niste depozite vechi, care cindva erau pline. Acum sint goale, scinduri rupte,porti stricate.
Si zgomotul pasilor nostri se izbesc pe peretele coscovit de soare si vint ale magaziilor vechi. Este ecoul, atit a ramas.
Mergem si mai tacem si despre alceva.Asa cum faceam cind ne plimbam prin Constanta,si cumparam din centru cite un covrig cald de 50 bani si un pahar de braga tot de 50 bani. Si ne ajungea pe jumatate de zi.
Ne suim in podul acelor magazii vechi. Paienjenii au umplut totul,il inlaturam. Printre colete vechi, rupte, sparte gasim o carte cu copertile indoite. Acolo vei gasi totul despre mare si oameni. Despre viata noastra petrecuta pe mare.
Ia-o, s-o citesti mai tirziu, acolo, in ceruri. Si iar mai tacem despre alceva.
Mai tacem despre Nouadhibu, Walvis Bay, Cape Town, Las Palmas…
Din India si Egipt,unde sintem,
Dumnezeu sa te odihneasca in pace Ticule
Torel si Garica, 3 iunie, 2016