Iată, s-au întors străbunii
Într-o aprigă furtună,
Au descins pe coama lumii,
Oful lor ca să ni-l spună!
Ţara noastră-i cotropită
De prea mulţi ce vor s-o rupă,
S-o mănânce ca pe-o pită,
Şi s-o soarbă ca pe supă.
S-au făcut stăpâni aice
Lupii lumii şi hiene
Ş-au venit ca s-o despice
Şi să-i toarne foc în vene
Iată, s-au întors străbunii
Într-o aprigă furtună
Pe cai negri ca tăciunii,
Gândul lor ca să ni-l spună!
Nu mai pot să stea în ceruri
Şi nici oasele-n morminte,
Vin călare, tunând geruri,
Fulgerând cu-a lor copite.
Ţara noastră e prădată
De toţi veneticii lumii,
S-au strâns toţi precum o haită,
S-o disece-n umbra lunii.
Iată, s-au întors străbunii
Într-o aprigă furtună
Risipind din cer genunii,
Vrerea lor ca să ne spună!
Rupeţi lanţuri, rupeţi gratii
Şi tăiaţi în carne vie
Nu mai staţi cerşind la alţii
Câte-un pic de bucurie!
Luaţi sabia neplânsă
Şi porniţi spre biruinţă!
Cât mai staţi cu mâna-ntinsă,
Cerşind dreptul la fiinţă?
GABRIEL TODICĂ
Sursa foto: internet
Imagine dinaintea unei furtuni de mai în Suceava 2016
