Sâmbătă, 2 iulie 2016, Grupul Artistic Independent DOMINO a venit să picteze în plein air la Fălticeni. Era o promisiune mai veche pe care aceşti plasticieni au ţinut morţiş s-o onoreze, şi iată că ea a devenit realitate într-o zi însorită a lunii lui Cuptor, când auriul din razele soarelui străpungea atmosfera într-o cascadă de senzaţii, aşternând peste orizont o lumină aproape orbitoare. Nici fluturii nu mai vroiau să caute seve ascuzându-se strategic sub pălăria imaculată a unei margarete. Şi păsările s-au tupilat gâfâind sub umbra verdelui din pomi, doar forfota drumului ce uneşte Municipiul Fălticeni de capitala de judeţ mai arunca câteva sforăituri de motoare încă stresate de talpa nervoasă a şoferilor ce se rezumau la satisfacţia unui aer condiţionat ce strănuta prin fantele din bord.
Doar nişte frumoşi nebuni s-au încumetat să-şi caute muzele în această forfotă inertă. Iosif Csukat, Iulian Dziubinski, Tiberiu Cosovan, Viorel Holovciuc şi maestrul Mircea Dăneasa, veniţi din Suceava, au căutat, împreună cu plasticianul fălticenean Gabriel Todică, o sursă de inspiraţie. Şi nimeni n-ar crede că ea a durat două ore!… Asta nu din cauză că subiecte nu ar fi, dar ele se pretează la instantanee fotografice, pe când la pictura în aer liber, artistul are nevoie şi de un spaţiu adecvat pentru a-şi desfăşura instrumentarul, şi de un confort al mediului de lucru, sub protecţia benefică a unei umbre vegetale.
Însă paşii li s-au îndreptat aproape involuntar spre Oprişeni, de unde maestrul Ion Irimescu, din umbra fecioarei cu liră, le-a oferit binecuvântarea unei zile fructuase. Iar muza i-a călăuzit către fostul consulat al Imperiului Austriac, care, în forma sa actuală, oferă o cromatică ideală pentru vânătorii de artă. Aşa că în decurs de două-trei ore s-a lucrat aici intens. Fie în tehnici de ulei, fie în acrilic, fie în cele de grafică, subiectul a fost imortalizat conform viziunei fiecăruia, iar la final s-au împărţit opinii, idei şi, într-o fotografie de grup, o microexpoziţie cu rezultatul muncii.
Votul unanim a fost că microtabăra a fost o reuşită şi că într-un viitor cât se poate de apropiat această descindere să se repete, dar care să incrementeze numărul de artişti, făcându-se totuşi precizarea că este necesară o identificare prealabilă a obiectivlor pentru reducerea timpului de căutare şi, pe cale de consecinţă, de creştere a celui dedicat creaţiei. Problematica este deschisă, iar cei ce îmbrăţişează această idee sunt invitaţi să li se alăture, participând activ. Până la urmă, dincolo de rezultatul unei munci de creaţie, rămâne satisfacţia unei zile petrecute în aer liber, într-o deplină manifestare a spiritului, a unei zile frumoase din toate punctele de vedere, iar satisfacţia nici nu poate fi descrisă în cuvinte…
Iar eu închei aici pentru că am rămas fără cuvinte.
GINA -MARIA TODICĂ
Ziarul de pe Net
