În urmă cu vreo 30 și ceva de ani pedalam, mândru nevoie-mare, pe aleile parcului 23 August, în șaua semicursierei made in URSS. Sau, la ceas de seară, povesteam diverse chestii unei fete simpatice, pe băncile rabatabile din parc.
Adică exact peste drum de această casă înaltă, cu intrarea din trotuar și care începea să se degradeze.
După ani, bicicleta s-a transformat în autoturism, iar domnișoara a devenit o mama înțelegătoare pentru un băiat cam zvăpăiat.
Și casa de altădată a dispărut. A rămas amintirea și fotografia de mai sus, găsită pe Facebook.
TEODOR PUȘCAȘU
