Tocul cui
Se îmbracă în grabă, trântește ușa
fără a mai privi înapoi.
Cu părul despletit,
aleargă pe coridor așa,
fără a conștientiza
că e un moment care
îi va schimba destinul.
Alte tocuri, alți pantofi
mișună care încotro
în căutarea fericirii ori a timpului pierdut;
în tumultul matinal,
printre claxoane și păsări anemice
fiecare se caută, de fapt, pe sine.
Din împlinirile și dezamăgirile tocului cui
se deschide mai târziu
gura mare
a poeziei.
MIHAELA OANCEA
