- „Goana după aur” – Gold (2016)
Neinspirată traducere, o veţi recunoaşte după ce îl veţi vedea, amintind de capodopera lui Chaplin din 1925, a filmului „Gold”, care rulează pe ecranele româneşti din data de 3 februarie a.c.
În zonă, rulează pe ecranele cinematografelor din Suceava (Cinema City, orele 12:20, 17:20, 19:50) şi Botoşani (Cine Globe, orele 15:15, 17:45, 20:15), până joi, 9 februarie.
Luaţi un amic cu voi, dacă vreţi să-l vedeţi, că ştiţi cum e: întuneric, lume puţină… Asta nu înseamnă că filmul n-ar fi bun, ba din contra, r chiar foarte bun, şi mă mir că are doar o nominalizare la Globul de Aur, şi aceea pentru cel mai bun cântec original, când scenariul este deosebit, iar interpretul principal – magistral!
Povestea e a unui prospector minier care se leapădă de zdrenţe, dar nu şi de alcool, şi în niciun caz de vise. Fiindcă, se întreabă el, „Dacă-ţi vinzi visele, cu ce rămâi?”. Aceasta mi se pare replica în jurul căreia gravitează personajele, într-un scenariu ce pleacă de la un caz real, scandalul minier Bre-X, din anii 1990.
Unii dintre „frumoşii nebuni” ai celui mai mare oraş mic, Kenny Wells (jucat de Mattew McConaughey), deplânge situaţia acelei industrii care i-a permis tatălui său să creeze o firmă prosperă, după ce bunicul său „scrijelise coasta unui munte din Nevada”. Firmă încă prosperă la data când se declanşează acţiunea, în anul 1981. Cu o mică prospecţiune în geanta unei doamne, viitoarea soţie a lui Kenny. Scenă al cărei impact, asupra romanticilor, poate fi egalat doar de ultima, dacă nu şi de secvenţa cu buchetele de flori galbene care fac neîncăpător apartamentul în care prospectorul prosper o primeşte pe aceeaşi, Kay (Bryce Dallas Howard, al cărei farmec se estompează, pe măsură ce intriga avansează). Aceste momente explică doar în parte loialitatea ei faţă de un personaj care nu se sfieşte să-şi toarne în pahar dimineaţa, care se prăbuşeşte uneori cu sticla în mână, care îşi abordează în stări euforice interlocutorii…
Dar, în acelaşi timp, un ins care-şi convinge acoliţii să participe, ca acţionari, la visul său ”de aur”. Pentru realizarea căruia, după ce se „împrumută”, deloc elegant, de la soţie, ia primul avion spre Indonezia. Unde îl întâlneşte pe exploratorul păţit Michael Acoste (cu Edgar Ramirez în rolul său), pentru a pleca, împreună, într-un ţinut neexplorat, dar nicidecum în goană, ci târâş-grăpiş, în căutarea unui filon de aur, în amontele unui râu.
Replicile sclipitoare şi originalitatea lui Kenny Wells fac filmul extrem de amuzant, dar răsturnările de situaţie din partea a doua a filmului, cu listări la bursă, premieri în breaslă, escrocherii ale corporaţiilor sau investigaţii ale FBI, nu-ţi dau ocazii să răsufli. Totuşi nu i-aş zice tocmai „thriller”, cum stă scris pe afiş, când e vorbam de fapt, despre un film dramatic de aventuri, captivant, dar şi cu accente comice.
Pentru care actorul principal, comparat uneori cu Paul Newman pentru şarmul său, a făcut eforturi nu pentru a pierde din greutate, cum se specializase, ca să-l încapă rolul, „un minunat arhetip american, personajul meu preferat”(potrivit moviefone.com), ci din contra – pentru arăta degradarea personajului, cu calviţie şi pântec, şapte ani mai târziu, când se reia povestea întreruptă în 1981. Mâncarea preferată, cheesburgeri, pentru care a luat la rând fast-food-urile, pizza la ore mici şi refuzul celui mai mic efort fizic („N-aş fi urcat scările nici până la etajul al doilea. Ar fi prea mult exerciţiu în asta!”) sunt reţete încă o dată verificate.
Aşadar, un rol pentru care McConaughey repetă performanţa care i-a adus Oscarul în ”Dallas Buyers Club”, într-o regie „cuminte”, pliată pe scenariu, a lui Stephen Gaghan (deformaţie de scriitor), pe care-l ştim, eventual, din „Alfie”, „Traffic”, „Syriana”…
Vă recomand două ore şi un minut, la cinema, de luni, până joi!
Va urma.
Rubrică realizată de
Todirel CĂLUGĂRIȚA
todirel@ziaruldepenet.ro
todirel_calugarita@yahoo.com
