
ÎNCĂ O TOAMNĂ
Se simte aroma gutuilor
coapte în căușul toamnei mele
care îmi alunecă printre degetele amorțite
bruma timpurie îmi face cu ochiul
fiori reci dau ocol inimii
împresurată de gânduri
Abia mai pășesc
să nu trezesc firele de iarbă
adormite încă pe brațele viselor
cu străfulgerări adânci
dintr-o primăvară trecută
coapte în căușul toamnei mele
care îmi alunecă printre degetele amorțite
bruma timpurie îmi face cu ochiul
fiori reci dau ocol inimii
împresurată de gânduri
Abia mai pășesc
să nu trezesc firele de iarbă
adormite încă pe brațele viselor
cu străfulgerări adânci
dintr-o primăvară trecută
Aduceri aminte mă împresoară
și-mi aprind focul în vatra
la care se vor coace gutuile
Tăcut, pe nesimțite
gândul țesut de suflet
ridică brațele spre cer
într-o rugăciune de mulțumire
pentru încă o toamnă galbenă
de ELENA MARIN ALEXE