Noiembrie
Abia mai respir azi, surato,
Din clipă în clipă ma duc
Sub mine oftează pământul
Vai mie, o frunză de nuc!
Mai ieri eram verde și suplă,
Sub umbra mea pașii- au oprit
Căci îi imbiam la odihnă,
Când vara ardea mai cumplit.
De ieri, vântul rece și aspru
Lovește cu ciudă mereu,
Iar soarele dulce s-ascunde,
În lacrima lui Dumnezeu.
de ELENA MARIN ALEXE
