Hahalera hămesită
–
–
Gura flămândă a propagandei se hrănește cu minciuni, iar după festin leșia este regurgitată în ochii și urechile stimabililor cetățeni
Este suficient ca vreun coțcar prins cu mâna în buzunarul altuia să se creadă formator de opinie și să vezi cum își alege un politician pe care să îl slujească și care, firește, să-i umple blidul cu mâncare. La schimb, hahalera hămesită îi făgăduiește să-i muște pe la spate dușmanii și să-i vorbească de rău prin târg. Între cei doi există o înțelegere dincolo de orice cuvânt, iar simpla privire a politicianului spre hahalera negricioasă o determină pe aceasta din urmă să caute cu privirea ființa care-i deranjează stăpânul. Hahalera hămesită nu se dă înlături de la nimic și culege parandărătul stăpânului de acolo de unde îl trimit slujbașii acestuia plătiți din punga cetățeanului.
Își așterne cu greu bala mizerabilă pe răbojul ținut cu punga politicianului, căci mintea nu-i la fel de ageră precum trufia, și o răspândește în toate colțurile.
Dimineața vrea să fie primul care-i dă vești stăpânului, seara ultimul care îi șușotește vreo răutate despre unul, despre altul, iar când nu îl vede ochiul care îl îngrașă, se poartă de parcă ar fi cel dintâi.
Vorbește puțin și se preface că în mintea sa se petrece ceva. Dar hahalera este cu gândul tot la mâncare și cu ochii tot spre geamul stăpânului.
–
–
SERGIU JIPA
Interesanta metafora…sunt destule “hahalere hàmesite” si “slugarnice” în lumea asta, doar ca la altii sunt mai rare, iar în societatea noastra te împiedici de astfel de personaje la tot pasul. Doar ca astea le hrànim si noi, direct sau indirect, pasiv sau activ! Dar ce trebuie sa stie orice OM, e cà si aceste personaje, nu sunt vesnice. Tot viermii îi manânca si pe astia, oricare ar fi ei, si oricât de hàmesiti, de hoti, impostori sau “disimulatori”, ar fi ei. Noi sa fim sanatosi, ca de astia nu mai scapa lumea, nici ca de râie. Scapi de àstia, le iau altii locul si tot asa…