România liberă prezenta, în ultimele zile ale anului 1967, mai multe estimări ale cercetătorilor mondiali referitoare la modul în care va arăta lumea în 2000. Chiar dacă recunoaște că unele previziuni pot apărea “visătoare”, autorul articolului citează săptămânalul francez Le Nouvel Observateur, în care se spune că “vor fi inventate mașini pentru schimbarea climei, iar tehnologiile nucleare în scopuri industriale se vor ieftini”. Este realizat și un calcul al demografiei, în sensul că “în anul 2000 lumea va număra peste 6 miliarde de locuitori”.
Iar gândurile despre dezvoltarea tehnologiei merg mai departe, fiind așteptate sporirea mijloacelor de învățământ, dezvoltarea posibilităților de folosire a timpului liber, apariția unor multiple dispozitive vizuale și chiar a “uzinelor automatizate de eficacitate perfectă”.
Limbajul generalist arată că, în urmă cu 50 de ani, oamenii erau convinși că vor urma mari dezvoltări tehnologice, dar nu prea știau cum să le definească… Și, într-adevăr, în anul 2000 populația lumii a ajuns la 6,1 miliarde.
O publicație londoneză, African World, era citată pentru a trasa un alt deziderat al mileniului ce avea să vină :captarea surselor de apă din deșertul Sahara. Irigațiile aveau să transforme dunele de nisip în teren fertil, erau de părere specialiștii. Tot ei spuneau că, în afară de zăcăminte considerabile de petrol, în deșert existau “uriașe pânze freatice, 7 bazine subterane, fiecare dintre ele alcătuind un sistem”.
Un important ajutor puteau oferi lăcustele, care “sunt deosebit de sensibile la ușoara evaporare a apei din rezervoarele subterane”, chiar dacă mult mai eficiente ar fi fost metodele bazate pe izotopii radioactivi de carbon.
Anul 2000 a adus, într-adevăr, irigarea unor zone din Sahara, dar proiectele rămân costisitoare și așteaptă încă alte tehnologii. Altfel spus, deșertul a devenit oază doar parțial…
–
–
–
TEODOR PUȘCAȘU
