La finalul anilor ‘70, restaurantul Stânișoara reprezenta, orice s-ar spune, un loc apreciat de fălticeneni. Localul de la strada principală organiza nunți și botezuri, evident în condițiile de atunci, adică cu taraf până la miezul nopții. În geam vedem un anunț cu ciorbă de fasole și costiță, iar un bebeluș doarme într-un căruț modern pentru acele vremuri, protejat cu o plasă, pentru a nu fi deranjat de muște.
Alături funcționau magazinul Gostat, atelierul fotografului Nechifor și magazinul Lilicilor. Acesta din urmă a rămas subiect de nostalgie pentru cei care cumpărau de acolo, eu amintindu-mi de halvaua care se topea în gură și pe care vânzătoarea o împacheta frumos în hârtie cam aspră.
Ultimul deceniu de comunism a transformat total zona, apărând blocuri cu tot felul de incinte comerciale la parter și cu un mic spațiu verde la stradă. Restaurantul Stânișoara a fost mutat in capătul orașului, la ieșirea spre Spătărești. Cu timpul, spațiul a fost împărțit cu magazine, așa încât actualul bar Stânișoara mai are doar câteva mese.
–
–
TEODOR PUȘCAȘU
Lilica, casa unde intram pentru a ajuta in depozitul din spate. Recompensa era de 1leu si o buna prajitura cu ciocolata facuta in casa. Locuiam pe Nutu Elman linga evreul Hari. Linga el era Didel, un baiat cu handicap pe care il ajutam sa mearga in centru. Era tot timpul vesel si pus pe glume. Ochii binenteles dupe fete frumoase. Doar amintiri.