@ Firma de apă și canalizare are serios de muncă, în condițiile în care trebuie să intervină pentru remedierea mai multor avarii decât în municipiul reședință de județ. Adevărul neplăcut este că rețelele sunt varză, sită, ciur sau cum vreți să le spuneți, așa încât oricând ne putem aștepta să mai pocnească pe undeva. Mai nasol e atunci când se întrerupe apa la spital, în restaurante, la școli, că ne dăm seama ce înseamnă buda în fundul curții. Dar așa se întâmplă când nu vrei să-i superi pe mai marii zilei, când politica e-n toți și-n toate, când se fac lucrări cu firme ai căror salariați au fost adunați peste noapte și în legătură cu care oamenii în negru continuă să adune date la dosare. De fapt, acum se culeg roadele muncii eficiente din ultimii ani și mai bine… Tocmai de aceea propunem dotarea echipelor de intervenție cu cât mai multe ciocane și dopuri de lemn de diferite mărimi, pentru că au mare nevoie ! Iar noi să nu uităm de rezervele zilnice de apă.
@ Nu ne-a dat pe spate când, chipurile, a fost lansat în politică, din simplul motiv că era fals și nu era locul lui acolo ( colecția Mofturilor stă mărturie… ), dar timpul trece și oamenii își ( mai ) revin la cele sfinte. Purtătorul respectiv de sutană s-a lovit cu capul de pragul de sus și a virat-o spre activități mai educative, alături de tineri. Și face o treabă foarte bună. În schimb, un alt cucernic părinte a ajuns să presteze în liga superioară, fiind promovat pe traseul roșu la conducerea a ditamai instituția culturală. Uneori chiar ne gândim, așa, fără legătură cu ce am povestit până acum, că, în ziua de azi, e foarte important cu cine ești prieten, cu cine mergi la cumpărături și cu cine îți faci concediul. Am un amic, nu dau nume, care ar jura că altfel e foarte greu să răzbați în viață…
@ Promisiunile electorale la care punea umărul mai marele spitalului la final de an 2015 se țin scai ca boala de omul sănătos. Ce frumos mai spunea ‘mnealui că noii medici care vor ajunge pe meleagurile noastre vor avea parte de grilă maximă de salarizare, bonuri de masă și locuințe de serviciu și că anul viitor ( adică 2016, v-ați prins… ) vor lucra într-un spital cu dotări și echipamente fix ca cele din străinătate. Eh, de atunci a trecut ceva timp, astăzi suntem în 2018, optimismul s-a mai dezumflat, iar unii medici nu au mai avut răbdare și chiar au plecat să lucreze în străinătate. Dar nu-i nimic, odată și odată spitalul va fi gata, chiar dacă până atunci se vor mai schimba câteva guverne !
@ În partea cealaltă, în colțul opoziției, mucles, nimic notabil, dar nici nu ne așteptam, cureaua e prea tare strânsă… Cică unii membri de partid au bătut palma, discret, cu așa-zișii rivali, alții s-au mai retras câțiva pași, pe alții i-a cuprins indiferența. Poveștile despre mărețe acțiuni și fapte de vitejie, care ni se tot susură la ureche, ne distrează teribil. Poate că revirimentul ar putea începe, pragmatic, cu achitarea cotizațiilor și cu funcționarea biroului parlamentar și abia apoi să mai vorbim de împotrivirea față de ciuma roșie. Aaaa, și să mai discutăm și probleme locale serioase, nu doar renunțarea la ora de vară! De exemplu, ce știm despre acțiunile de deratizare din municipiu? Sau ce se întâmplă cu ANL –ul de lângă maternitate? Ori cum ar putea decurge viitoarele investiții la parc? Hai, curaj ! Fără blaturile că se vede.
@ Mai marii orașului se tot strofoacă să găsească un simbol, nu de alta, dar dacă alte localități au, noi de ce am rămâne mai prejos ? Doar avem și noi o mândrie veșnic perenă, vorba unui orientat șef de muzeu. O perioadă s-a mers pe varianta ceasului (ăla din piață, nu cel pe care un băiat deștept vroia să-l repare cu vreo 10.000 de coco), apoi pe iazuri, pe muzee, pe mere ș.a.m.d., că am pierdut șirul… Venim și noi cu o propunere, ca să arătăm că suntem interesați de dezvoltarea urbei. Cel mai indicat ar fi să alegem o proiecție a viitorului, un modern cartier de case arătoase ce ar putea răsări, de exemplu, între Dumbrava Minunată și Ion Creangă. Am zis și noi, așa, la întâmplare, că doar n-o să alegem imaginea unui bloc cu apartamente sociale, nu ?
–
–
DANIEL BOGHIȚA
